Antibioticele de sinteză și efectele lor secundare
Fără îndoială că antibioticele sunt o adevărată descoperire a medicinii moderne. Odată cu descoperirea penicilinei în anul 1928, tratarea rapidă a infecțiilor bacteriene cu ajutorul antibioticelor a determinat medicii să se focalizeze în mod excesiv asupra medicamentelor de sinteză, considerând că pericolul infecțiilor pentru viața umană era ceva de domeniul trecutului.
Începând cu anul 1940, antibioticele au devenit pe larg utilizate, determinând astfel atât medicii cât și pacienții să uite încetul cu încetul de antibioticele naturale care erau folosite în trecut pentru a trata infecțiile, precum uleiul de oregano. Această schimbare în paradigma medicală a condus în ultimele decenii la abuzul antibioticelor pe bază de medicamente și la creșterea preocupantă a așa-numitelor superbacterii rezistente la antibiotice, precum culturile de celule de tuberculoză “TDR” (este abrevierea în engleză care înseamnă total rezistente la medicamente) și Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA), în particular în cazul nou-născuților și a copiilor.
Dependența excesivă față de tratarea infecțiilor pe baza medicamentelor de sinteză a determinat de asemenea o epidemie în cazul copiilor și adulților de afecțiuni intestinale și de boli autoimune din cauza unui mediu intestinal dezechilibrat.
În afară de problema rezistenței la antibiotice, este vorba despre efectele pe termen lung pe care le au antibioticele. Expectativa comunității medicale conform căreia efectele negative ale antibioticelor se pot repara cu probiotice și/sau alimente fermentate și că flora intestinală revine în mod magic la normal, este de fapt, departe de realitate.
De fapt, multe teste medicale au indicat faptul că flora intestinală poate în realitate să fie alterată în mod permanent de folosirea medicamentelor de sinteză sau cel puțin, daunele cauzate de acestea să dureze câțiva ani.
De exemplu, Revista europeană de Microbiologie, menționează că percepția în mod general recunoscută că folosirea antibioticelor provoacă doar perturbarea florei intestinale timp de câteva săptămâni este eronată. De fapt, flora intestinală nu revine rapid la normalitate după o cură de antibiotice.
Inclusiv folosirea pe termen scurt a antibioticelor poate determina ca populații rezistente de bacterii să se stabilească în intestine și să persiste acolo până la 4 ani sau chiar mai mult.
Contra neplăcutelor infecții care apar atât de frecvent, natura ne oferă multe alternative foarte puternice și eficiente a căror acțiune în organism nu este agresivă și nici nu produce rezistență la acestea. Recomandarea principală este să întărim organismul consumând zilnic aceste remedii naturiste pentru a evita apariția diverselor afecțiuni de sănătate, iar dacă totuși acestea au apărut să le folosim în doze mai ridicate. Aceste antibiotice naturale, datorită combinației de compuși și a proprietăților lor terapeutice întăresc sistemul imunitar și ajută la tratarea diverselor boli.
Vă prezentăm în acest articol cele mai bune 12 antibiotice naturale și efectele lor pozitive asupra sănătății. Să vedem care sunt acestea:
1. Uleiul esențial de oregano
Uleiul esențial de oregano a fost supus multor cercetări științifice și s-a demonstrat astfel că este unul dintre cele mai puternice și mai eficiente antibiotice naturale. Uleiul esențial de oregano este un remediu natural care elimină bacteriile nocive de orice tip, folosindu-se doar o mică cantitate. Aceste ulei esențial este de asemenea eficient contra ciupercilor, paraziților și virusurilor. Uleiul esențial de oregano poate fi utilizat atât pe cale externă cât și pe cale internă, nu are efecte secundare negative și nu este necesară o rețetă pentru a fi achiziționat.
Se pare că există mai mult de 40 specii diferite de oregano, însă cea mai benefică pentru maximizarea efectului terapeutic antibiotic este uleiul produs din oregano sălbatic, numit Origanum vulgare. O altă varietate denumită Thymbra capitata și care crește în Spania, este de asemenea foarte puternică.
Uleiul esențial de oregano are proprietăți terapeutice recunoscute, fiind recomandat în următoarele afecțiuni de sănătate: tulburări gastrointestinale, diaree, aerofagie, colici abdominale, renale, biliare, adjuvant în gastrita cronică, ulcerul gastro-duodenal, afecţiuni hepatice și biliare, bronșite medii însoțite de tuse ocazională, pentru a se restabili fluxul pulmonar. De asemenea, uleiul esențial de oregano are proprietăți antiseptice pulmonare, mucolitice și expectorante, ajută la eliminarea impurităților bronșitice, calmează tusea iritativă și ajută la ușurarea respirației, este eficient pentru stomatite, gingivite, aftoze bucale, ulcerații, arsuri, alopecii difuze, halenă bucală.
Ingredientul activ din uleiul esențial de oregano este carvacrolul, care atunci când a fost analizat într-un laborator medical, s-a dovedit a fi unul dintre remediile antiseptice cele mai puternice care există. Chiar și în cantități foarte mici, uleiul esențial de oregano elimină rapid o mare varietate de agenți patogeni precum bacterii, ciuperci, paraziți și virusuri. Un mare avantaj al uleiului de oregano este acela că acești agenți patogeni nu-și pot crea imunitate cum se petrece în cazul medicamentelor de sinteză. Iată 2 exemple de utilizări pe cale externă a uleiului de oregano:
- Arsuri, tăieturi sau zgârieturi: aplicați ulei de oregano imediat pe zona afectată pentru a dezinfecta și reduce durerea. O aplicare promptă a acestui ulei esențial pe zonele afectate poate preveni formarea veziculelor cu lichid și a cicatricilor în urma unei arsuri, previne infecțiile și ajută la o rapidă recuperare a pielii în cazul oricărui tip de răni.
- Dinți și gingii: Uleiul esențial de oregano oferă o ameliorare eficientă a durerilor de dinți, distrugând bacteriile care le cauzează. Aplicați uleiul de oregano direct pe dintele infectat. Pentru a combate problemele gingiilor, aplicați o picătură de ulei de oregano pe periuța de dinți înainte de a vă spăla sau aplicați uleiul cu un deget curat direct pe gingii. Folosirea regulată a uleiul de oregano menține o bună sănătate a dinții și a gurii.
Uleiul de oregano de calitate are culoarea galben-auriu închis și o aromă picantă puternică.
Conform Dr. Mercola, cele mai bune utilizări pentru uleiul de oregano ca antibiotic natural sunt următoarele:
- Combate ciupercile și micozele unghiilor: Adăugați câteva lingurițe de ulei esențial de oregano într-un lighean cu apă caldă și mențineți picioarele în această apă timp de 15-20 minute. Uleiul de oregano poate de asemenea să fie diluat (o picătură de ulei la o linguriță de ulei de măsline), iar apoi poate fi aplicat direct pe unghii sau pe pielea afectată de micoză.
- Combate paraziții intestinali și diverse infecții: Diluați uleiul esențial de oregano așa cum am descris anterior și mențineți-l sub limbă câteva minute, apoi clătiți gura. Repetați acest procedeu de cel puțin patru ori pe zi.
- Infecții la nivelul sinusurilor: Faceți inhalații cu apă în care ați adăugat câteva picături de ulei esențial de oregano, o dată pe zi.
2. Oțetul de mere
Oțetul de mere este un remediu natural foarte eficient contra multor tipuri de afecțiuni de sănătate, conține oligoelemente și multe minerale vitale pentru organism precum potasiu, calciu, magneziu, fosfor, clor, sodiu, sulf, cupru, fier, siliciu și clor.
Oțetul de mere este un remediu natural minunat pentru o serie de afecțiuni care necesită în general antibiotice și alte medicamente care au însă multe efecte secundare neplăcute.
În particular, oțetul de mere este cunoscut pentru:
- Reducerea infecțiilor nazale și durerile de gât;
- Reducerea colesterolului ridicat;
- Tratarea afecțiunilor pielii precum acneea;
- Protejarea contra intoxicării produse de alimente;
- Este eficient contra alergiilor atât la oameni, cât și la animale;
- Combaterea oboselii musculare după o sesiune de exerciții fizice;
- Întărirea sistemului imunitar;
- Creșterea rezistenței organismului;
- Stimularea metabolismului, determinând scăderea în greutate;
- Stimularea digestiei și combaterea constipației;
- Ameliorarea simptomelor de artrită și gută;
- Prevenirea formării calculilor în vezică și în tractul urinar.
Cum se folosește: Oțetul de mere se folosește ca dressing pentru salatele de crudități sau se poate lua intern câte o lingură sau două într-un pahar cu apă călduță, consumat dimineața, pe stomacul gol.
3. Piperul de Cayenne
Piperul de Cayenne este un condiment puternic care este utilizat de mii de ani datorită puterii sale curative și efectelor sale antibiotice. În prezent, știința validează tot mai mult folosirea piperului de Cayenne ca antibiotic natural.
Piperul de Cayenne conține un ingredient crucial numit capsaicină, care stimulează circulația sanguină și digestia prin intermediul stimulării producerii de salivă și de enzime digestive. De asemenea, capsaicina determină creierul să producă endorfine (denumite și moleculele fericirii) care sunt acei hormoni care ne fac să ne simțim bine. În plus, capsaicina este eficientă și ca ingredient în diverse creme și loțiuni folosite pentru ameliorarea durerilor cauzate de artrită, bursită (inflamația genunchilor, coatelor sau umerilor), durerile musculare și de contuzii.
Piperul de Cayenne este în mod particular eficient pentru tratarea vulvovaginitei, care este o infecție obinuită în cazul femeilor. Un studiu realizat de cercetători cehi a descoperit faptul că uleiul esențial extras din piperul de Cayenne are efecte antifungice și antibiotice considerabile pentru această afecțiune. Este important să se folosească un ulei de bază (precum uleiul extravirgin de măsline, de migdale sau de cocos, etc.) pentru a se dilua uleiul esențial extras din piperul de Cayenne, deoarece acest ulei este prea puternic pentru a fi folosit direct pe piele.
Piperul de Cayenne este de asemenea un remediu foarte bun pentru tratarea faringitei streptococice. Faringita streptococică se manifestă prin dureri în gât însoțite de febră, fiind cauzată de o infecție bacteriană care este mai des întâlnită în cazul copiilor și adolescenților, cu toate că și adulții pot fi afectați de aceasta.
4. Argintul coloidal
Eficiența argintului coloidal contra bacteriilor, ciupercilor și a diverselor virusuri a fost demonstrată în repetate rânduri prin diferite studii de laborator. În cadrul medicinii alternative, argintul coloidal este folosit în mod frecvent ca antibiotic natural. Particulele microscopice de argint aflate în suspensie de apă sunt capabile să distrugă chiar și microbii cei mai rezistenți la antibiotice. Argintul coloidal, contrar antibioticelor convenționale, nu distruge flora intestinală benefică, fapt care determină înmulțirea ciupercilor precum candida albicans, care cauzează candidoza cronică.
S-a demonstrat deja prin anumite studii de specialitate că argintul coloidal nu distruge doar anumite bacterii, ciuperci și virusuri, ci și celulele tumorale. De asemenea, argintul coloidal stimulează creșterea oaselor și ajută la vindecarea rănilor, inclusiv în cazul pacienților care au arsuri mai grave.
Acțiunea argintului coloidal este specifică anumitor structuri celulare. Fiecare celulă care nu are un perete celular rezistent din punct de vedere chimic va fi afectată de acțiunea argintului, inclusiv bacteriile și alte organisme care nu au pereți celulari, cum sunt de exemplu, virusurile extracelulare.
La începutul anului 1900, fondatorul companiei Searle Pharmaceuticals, Alfred Searle, a afirmat următoarele în cartea sa intitulată: “Utilizările complete ale argintului coloidal pentru menținerea sănătății”:
“Utilizarea argintului coloidal în cazul pacienților umani a avut ca urmare un număr mare de cazuri cu rezultate surprinzător de benefice. Argintul coloidal are avantajul de a acționa rapid asupra microbilor, distrugându-i, fără a avea însă o acțiune toxică asupra organismului. De exemplu, în cazul testelor efectuate pe animale de laborator, argintul coloidal a protejat cobaii cărora li s-a dat de zece ori doza letală de tetani sau toxine specifice difteriei”.
În anul 1970, Dr. Robert O. Becker de la Universitatea de Medicină din Siracusa (Italia), a început să cerceteze intens efectele argintului coloidal asupra organismului uman. Dr. Becker a descoperit astfel că argintul coloidal nu distruge doar bacteriile nocive comune, ci elimină de asemenea și bacteriile care erau rezistente la toate antibioticele cunoscute, fără a avea însă efecte secundare nedorite.
Argintul coloidal poate fi utilizat atât pe cale internă, cât și pe cale externă. Pentru a se îmbunătăți absorbția argintului coloidal se recomandă să se mențină acest remediu câteva minute în gură înainte de a-l înghiți și este recomandat să se administreze pe stomacul gol.
Ca uz extern, argintul coloidal poate fi aplicat pe arsuri și tăieturi sub formă de gel. Pe lângă faptul că durerea cauzată de acestea dispare aproape imediat după aplicare, argintul coloidal grăbește procesul de vindecare și ajută la cicatrizarea rapidă a rănilor, fără a rămâne urme inestetice.
5. Extractul din semințe de grapefruit
Extractul din semințe de grapefruit (GSE este abrevierea acestuia în engleză) este un antibiotic natural foarte eficient în lupta contra unei mari varietăți de agenți infecțioși comuni. În cadrul unui studiu medical efectuat recent, s-au testat mostre dintr-un extract concentrat de semințe de grapefruit pentru a se valida proprietățile antibacteriene ale acestuia contra unei serii de organisme gram-pozitive și gram-negative (o metodă pentru clasificarea diferitelor tipuri de bacterii).
Cercetătorii au concluzionat că extractul din semințe de grapefruit se compară cu remediile antibacteriene topice testate. Cu toate că extractul din semințe de grapefruit părea să aibă un efect inhibitor ceva mai mare asupra organismelor gram-pozitive decât asupra organismelor gram-negative, eficiența sa contra unei ample game de biotipuri bacteriene a fost semnificativă.
Extractul din semințe de grapefruit poate fi utilizat și extern pentru combaterea negilor, fiind diluat în mod adecvat conform indicațiilor de pe prospectul acestui produs. De asemenea, extractul din semințe de grapefruit mai are o varietate de utilizări pentru combaterea diverșilor agenți patogeni din locuințe. Avertizarea în ceea ce privește folosirea acestui remediu este că preparatele comerciale din acest extract pot conține o substanță chimică numită hidroxibenzen difenol și alte substanțe chimice precum triclosanul sau parabeni care trebuie să fie evitați, deoarece sunt nocive pentru sănătate.
De aceea, dacă intenționați să utilizați extractul din semințe de grapefruit în special pe cale internă, cel mai bine este să căutați o sursă de calitate sau chiar să-l preparați acasă, măcinând semințele și pulpa de grapefruit și amestecându-le cu glicerină.
