Ce înseamnă rezistența la schimbare?
De multe ori ne agățăm de credințe și comportamente vechi, din inconștiență, mândrie, nepăsare sau tristețe. Inversarea acestor atitudini ne va permite să evoluăm. Adeseori, oamenii au dificultăți în a-și urma dezvoltarea personală și se confruntă cu o rezistență crescută la ce se întâmplă în mediul lor. Acest lucru înseamnă „rezistență la schimbare” sau „schimbare fără a schimba nimic”.
Micile schimbări sau transformări majore sunt modul nostru de a evolua și de a ne dezvolta. Este o reajustare necesară și naturală a mediului în schimbare. Numeroase studii consideră că această atitudine de rebeliune schimbă un efect al rigidității și intransigenței umane. Cu toate acestea, putem evalua această atitudine și în ceea ce privește capacitatea unui sistem de a-și proteja identitatea și integritatea și, prin urmare, stabilitatea. Din orice perspectivă am privi lucrurile, schimbarea și dezvoltarea sunt intrinsece naturii umane. Trăim într-o lume în schimbare, într-un progres constant, care necesită o transformare permanentă din partea noastră ca strategie adaptativă la mediu.
Schimbări mici și schimbări mari
Dacă privim înapoi cu intenția de a observa procesul nostru de dezvoltare, vom observa un itinerariu de creștere treptată susținut în timp, dar vom observa, de asemenea, unele puncte de inflexiune majore în traiectoria noastră vitală, momente după care nu am mai fost la fel. Numim aceste transformări primul și al doilea grad.
Primele - numite și cantitative - sunt mutații mici și subtile, la prima vedere imperceptibile și inconștiente, pe care le experimentăm zilnic. Cele de gradul doi sau calitative, sunt cele care sunt produse în virtutea unor experiențe drastice provocatoare de crize, care sunt rezolvate în final printr-o oarecare metamorfoză în modul în care acționăm sau gândim.
Să ne imaginăm un avion pe pista de decolare. În primul rând, după pornire, își crește viteza menținând progresiv contactul cu solul. Modificările mici și aparent nesemnificative pe care le experimentăm zilnic, în ansamblu, înseamnă o maturizare personală neîntreruptă. La momentul potrivit, avionul decolează și rămâne în aer, astfel încât starea mișcării să fie modificată, deși scopul este încă creșterea vitezei. În anumite perioade trăim situații dificile care, bine gestionate, devin momente cu o valoare incalculabilă, deoarece sunt enorm de favorabile învățării și, prin urmare realizării un salt calitativ: decolarea.
Cine nu a experimentat oare un eveniment major în viață a cărui depășire nu a însemnat un „înainte” și un „după”? Experiențele noastre sunt, dacă știm să le descifrăm, lecții de viață autentice care ne fac mai puternici. Pentru a transforma un eveniment dureros în creștere este nevoie de etape de conștientizare, reflecție și efort. Analiza evenimentului care a avut loc, a modului în care am reacționat la acesta, ce am făcut bine, ce nu a mers în funcție de așteptările noastre și modul cum ar fi trebuit să fie depășit.
Etapele rezistenței la schimbare
Acest proces este însoțit de câteva obstacole care ne testează capacitatea de metamorfoză și dorința de a ne transforma. Iată care sunt acestea, conform psihologilor:
- Dependența, înțeleasă în sensul său cel mai larg: dependența de orice practică externă. Societatea de astăzi promovează numeroase forme de divertisment pentru a face față sentimentelor de disconfort. Sunt recreații care ne ajută să ne evităm gândurile, emoțiile și dispozițiile neplăcute, împiedicând orice transformare pozitivă.
- Teama de a ne pierde echilibrul și stabilitatea pe care le-am obținut, de a renunța la status quo-ul cunoscutului. Zicalele populare reflectă acest tip de rezistență cu expresii precum „Mai bine un rău cunoscut decât unul neștiut”.
- Bucuria, iluzia de a ne vedea într-un viitor mai bun, speranța de a deveni cineva, sunt cu siguranță principalele surse de energie pentru a face schimbări pozitive.
- Astfel de strategii eronate de combatere creează necesitatea ca noi să dezvoltăm mecanisme de apărare precum mândria: atunci când ne simțim afectați de modul în care procedează ceilalți, care întruchipează transformarea pe care nu suntem capabili să o producem, reacționăm arătându-ne convinși că nu avem nevoie de nicio schimbare.
- Atunci când această lipsă de sens și de scop este menținută în timp, apare neputința, pe care noi înșine o generăm prin neadoptarea strategiilor adecvate și curajoase de transformare.
- Și când, prin lene, continuăm să acționăm din inerție, dezvoltăm neglijare, o atitudine pasivă de a deveni victimele propriei noastre vieți. Nu în ultimul rând, există tristețea de a ne crede pe noi înșine imperfecți, adică falsa credință că nu ne putem îmbunătăți viața.
5 pași către o transformare completă
Un cercetător a plasat o barieră de sticlă într-un acvariu pe care l-a împărțit-o în două. Într-o parte a pus un pește mare, iar în cealaltă un pește mic. Peștele mic era singurul lucru pe care îl putea mânca peștele cel mare, așa că, logic, acesta a încercat să treacă bariera în mod repetat pentru a ajunge la mâncare. După ce s-a lovit din nou și din nou de obstacolul invizibil, și-a dat seama că este o sarcină imposibilă și a încetat să mai încerce.
Apoi, cercetătorul a scos paharul și a lăsat peștii să înoate liberi, dar peștele cel mare nu a mai atacat niciodată în direcția peștelui cel mic. Paharul dispăruse din acvariu, dar peștele cel mare crease el însuși o barieră de sticlă în instinctul său care îl împiedica să acționeze.
Dacă facem o comparație cu mintea noastră, vom descoperi că avem și noi barierele noastre de sticlă; cele mai dificile obstacole de depășit sunt de fapt credințele și gândurile noastre. De multe ori, astfel de rezistențe sunt cele care încetinesc sau împiedică creșterea și bunăstarea noastră.
Însă cu ajutorul acestor cinci pași le veți putea depăși:
1. Fiți modești și meditați asupra voastră
Găsiți spații de reflecție pentru episoadele recurente care au loc în viața voastră și pe care, dacă le-ați observa la alți oameni, nu v-ar plăcea. Încercați să vă goliți mintea și apoi puteți contempla din exterior modalitățile de a continua sau trăsăturile de caracter pe care doriți să le depășiți sau să le îmbunătățiți, dar, în același timp, identificați-vă punctele forte și resursele pe care le aveți pentru a genera acelea modificări pe care le doriți atât de mult.
2. Imaginați-vă calea de parcurs
Căutați bucuria în schimbare, vizualizați cu entuziasm noile obiceiuri pe care doriți să le dobândiți. Fiți specifici și selectați unul sau două dintre aspectele pe care le considerați prioritare sau urgente. Stabiliți obiective simple, specifice și realiste. Lucrurile abstracte nu ajută la evaluarea obiectivă dacă ați obținut sau nu o îmbunătățire.
3. Acționați!
Exersați comportamentele pe care v-ați propus să le faceți ca generatori de schimbare. Acesta este poate cel mai decisiv pas, deoarece elucidările nu vor fi de niciun folos în ceea ce privește procesul de transformare personală, dacă nu sunt însoțite de transpunerea lor în acțiune. Doar prin fapte mici și repetate veți dobândi noi obiceiuri și atitudini comportamentale noi.
4. Identificați succesele
Din când în când, evaluați în detaliu modul dumneavoastră de reacție la situațiile pe care v-ați propus să le modificați, concentrându-vă atenția asupra acelor cazuri care considerați că au fost gestionate corect și al căror mod de rezoluție trebuie, prin urmare, menținut și consolidat în viitor. Luați în considerare și aspectele pe care considerați că nu le-ați controlat.
5. Fiți persistenți și repetitivi
O altă cheie importantă în procesul transformării este reiterarea. Doar insistând asupra atitudinilor adecvate, le puteți consolida și înrădăcina. Ca în atâtea lucruri din viață, dacă o acțiune sau un proces nu se repetă la timp, ea nu va deveni parte a caracterului și a modului de transformare pe calea vieții.
