Studii medicale despre beneficiile sportului

 American College Sports Medicine (Colegiul american de medicină sportivă), o referință mondială în cercetarea medicinii sportive, echivalează exercițiile fizice cu un medicament și raportează utilitatea acestora pentru prevenirea și tratarea a peste 40 de boli cronice, inclusiv diabet, boli cardiovasculare și hipertensiune arterială.

 În acest sens, un studiu realizat la Școala de Sănătate Publică a Universității Harvard (SUA) a indicat faptul că, în cazul bărbaților, practicarea a trei ore de exerciții energice pe săptămână reduce riscul de a suferi atac de cord.

 Dr. Stephen Blair, de la Universitatea din Carolina de Sud (SUA) a concluzionat că o jumătate de oră de exerciții fizice moderate, de cel puțin cinci ori pe săptămână, reduce la jumătate riscul de mortalitate. Dacă exersați și mai mult, acest risc scade cu 10%-15% mai mult. Chiar și în cazul persoanelor care nu ating acele niveluri dorite ale activității fizice, efectuarea unor exerciții fizice, chiar dacă nu este suficientă, are anumite beneficii, cum ar fi reglarea hipertensiunii.

 De asemenea, avantajele psihologice ale sportului sunt nenumărate: exercițiile fizice activează neurotransmițătorii din creierul nostru, cum ar fi endorfinele, norepinefrina, dopamina și serotonina. Norepinefrina are legătură cu starea de spirit. Serotonina este, de asemenea, implicată în reglarea stărilor de spirit și controlul impulsurilor și combate efectele stresului, precum și endorfinele, care sunt, de asemenea, implicate în mecanismele de toleranță la durere și satisfacție.

 În cartea sa intitulată The Revolutionary New Science of Exercise and the Brain (Noua știință revoluționară a exercițiilor și creierului), Dr. John Ratey a compilat mari cercetări în cadrul fiecărui capitol care abordează afecțiuni specifice precum anxietatea, depresia, ADHD, stresul, menopauza și îmbătrânirea. Mesajul principal al acestui cercetător vizează modul în care exercițiile fizice îmbunătățesc toate aceste afecțiuni de sănătate.

 Dr. Ratey evidențiază în detalii fiziologice modul în care exercițiile fizice cresc nivelul diferiților neurotransmițători, hormoni și proteine, care la rândul lor afectează pozitiv sănătatea noastră generală și capacitățile cognitive, inclusiv memoria, învățarea și reglarea stării de spirit. Dr. Ratey transmite de asemenea ce tip de exerciții ne ajută într-o situație specifică de sănătate și pentru îmbunătățirea funcțiilor cognitive. Iată câteva dintre exemplele sale:

 1) IMC (indicele de masă corporală) și fitnessul aerobic sunt markeri semnificativi ai performanței academice.

 2) Trei neurotransmițători joacă un rol preponderent în gestionarea stărilor noastre de spirit, atenție, percepție, motivație și mișcare. Aceștia sunt serotonina (care influențează dispoziția), norepinefrină (focalizarea) și dopamina (sistemul de recompensare, de mișcare). Și industria farmaceutică s-a concentrat asupra lor: de exemplu, stimularea serotoninei pentru a gestiona anxietatea și depresia și creșterea dopaminei pentru a gestiona boala Parkinson). Cu toate acestea, exercițiile fizice stimulează toți cei trei neurotransmițători fără efecte secundare negative (precum în cazul medicamentelor).

 3) Norepinefrina sporește calitatea semnalului de transmitere sinaptică, în timp ce dopamina scade zgomotul neuronilor. Împreună, reduc ADHD și îmbunătățesc procesul de învățare.
 4) Neurogeneza înseamnă că neuronii pot crește și se pot dezvolta la orice vârstă. Stresul, anxietatea și depresia afectează neurogeneza. Dar, exercițiile fizice combat aceste afecțiuni și îmbunătățesc neurogeneza.

 5) O proteină, care este un factor neurotrofic derivat din creier (BDNF), construiește și menține rețelele de neuroni. BDNF facilitează procesul de învățare și este important pentru amintirile pe termen lung. Pe lângă plasticitatea sinaptică, BDNF joacă și un rol în metabolismul energetic. De asemenea, BDNF crește nivelul de serotonină care ajută la starea de spirit, depresie, anxietate, iar cercetările efectuate au arătat că exercițiile fizice cresc nivelul de BDNF.

 6) Un program de exerciții optim combină exercițiile de îndemânare cu cele aerobice. De exemplu, tenisul și ciclismul. Exercițiile de îndemânare întăresc și extind rețelele neuronale. Cu cât mișcările sunt mai complexe, cu atât conexiunile sinaptice sunt mai complexe. Exercițiile aerobice echilibrează starea de spirit prin creșterea nivelurilor celor trei neurotransmițători menționați.

 7) Cel mai recomandat este să variați intensitatea exercițiului fizic. Exercițiile cu intensitate ridicată stimulează hormonul de creștere uman (HCU), care, de asemenea, crește BDNF. În combinație, acestea sunt un veritabil secret al tinereții.

 8) A face genuflexiuni poate fi la fel de eficient în creșterea nivelului de HCU ca o alergare în ritm alert timp de 30 de minute.

 9) Oamenii paleolitici mergeau și alergau între 5 și 10 mile pe zi doar pentru a mânca. Stilul nostru de viață sedentar nu este compatibil cu ADN-ul nostru și astfel se explică criza de obezitate din lumea modernă.

 10) Persoanele active își reduc riscul de cancer cu 50%.

 11) Fiecare 50 de minute de exercițiu săptămânal se corelează cu o scădere de 50% a riscului de depresie.

 12) În cazul femeilor însărcinate, mersul în ritm alert de 5 ori pe săptămână reduce riscul de diabet gestațional cu 75%.

 13) Femeile de peste 65 de ani care rămân active fizic sunt cu 50% mai puțin susceptibile să dezvolte demență.

 14) Diabetul îți crește riscul de a dezvolta demență cu 65%. Colesterolul ridicat îl crește cu 43%. Exercițiile fizice pot ajuta în ambele cazuri.

 15) Exercițiul fizic previne inflamațiile care declanșează acumularea plăcii în creier care cauzează boala Alzheimer.

 16) În rândul persoanelor de peste 75 de ani, cele care au un nivel mai ridicat al glicemiei (dar care încă nu erau diabetice) aveau o probabilitate mai mare de a dezvolta boala Alzheimer cu 77%.

 17) A fi supraponderal dublează șansele de a dezvolta demență. Și, atunci când este vorba despre o combinație dintre hipertensiunea arterială și colesterolul ridicat, riscul crește de șase ori.

 18) Conform cercetărilor, exercițiile fizice reduc riscul de cancer de colon cu 50%.

Creierul sportivului: care sunt particularitățile sale?

 Deși există un mit potrivit căruia creierul este un organ legat practic de intelectual și experimentarea emoțiilor, adevărul este că nu este doar așa. Creierul are legătură și cu sportul și mișcarea musculară, până la creierul sportivului care are caracteristici diferite. Și acest lucru nu se întâmplă pentru că persoanele cu o tendință mai mare de a face exerciții fizice se nasc cu un sistem nervos diferit, ci exact invers. Prin sport, oricine este capabil să-și schimbe structura creierului și, prin urmare, modul de a vedea lumea.

 Tot ceea ce facem zilnic modifică forma și structura creierului nostru, în bine sau în rău. Cu toate acestea, unele obiceiuri îl modifică mai mult decât altele. De exemplu, dacă facem același lucru în fiecare zi și rămânem în aceleași locuri, creierul nostru se va schimba foarte puțin și, ca să spunem așa, se va blaza. Sportul este un antidot perfect pentru a preveni acest lucru.

 Pe de o parte, sportul ne menține ocupați și ne oferă o mulțime de stimuli, iar pe de altă parte, determină creierul să se adapteze și să se antreneze pentru a deveni flexibil pentru a face față diferitelor provocări. Astfel, neuronii creierului unui atlet au mai multe resurse decât creierul unei persoane obișnuite cu rutine rigide, deoarece este mai experimentat. În anatomia sistemului nervos, acest lucru înseamnă că neuronii creierului unui sportiv au fost învățați să se relaționeze mai mult între ei, iar în viitor acest organ are mai multe „rute mentale” din care să aleagă, pentru că deja le-a parcurs în trecut.

Un creier mai sănătos

 Cea mai de bază caracteristică a creierului unei persoane care practică sport moderat în mod regulat este faptul că se află într-o stare foarte bună de sănătate. De ce? Printre multe alte motive, deoarece trăiește cu un nivel mai scăzut de stres. Acest lucru este foarte important, având în vedere că un nivel ridicat de stres menținut mult timp face ca sistemul nostru imunitar să funcționeze mai prost.

 Sportul este o modalitate excelentă de a elibera tensiunile, deoarece ne ajută să ne deconectăm de la grijile noastre și să ne gândim doar la ceea ce avem de făcut cu corpul nostru pentru a atinge obiectivul pe care l-am stabilit pentru sesiunea respectivă. În plus, odată cu realizarea efortului fizic intens și activarea mai multor grupuri musculare în același timp, corpul nostru începe să producă cantități mai mari de substanțe care produc un mare sentiment de bunăstare: dopamina și endorfinele. Sentimentul de fericire care apare după o sesiune de sport modifică de asemenea și structura creierului, deoarece o mentalitate mai pozitivă și mai veselă împiedică angoasele și nervozitatea să ne acapareze emoțiile.

O cunoaștere mai bună a propriului corp

 Dacă ne gândim la ceea ce este un sport, ne este ușor să ajungem la o concluzie foarte simplă: constă în mișcarea părților corpului menținând o anumită armonie și coordonare. Creierul sportivilor este excelent pregătit pentru a face această coordonare a mușchilor cât mai exactă, dar aceasta are o consecință care depășește cu mult performanța unui anumit sport.

 Cine practică aceste exerciții, în același timp, se împacă cu propriul corp, cunoaște mai bine formele sale și învață mișcările pe care este capabil să le execute. Fiecare creier are o hartă a părților corpului. Harta sportivilor este în mod special lucrată și detaliată, deoarece odată cu practica au adăugat anumite „note laterale” care le permit să știe mult mai bine ce se întâmplă în corpul lor. Aceasta nu numai că îi face mai agili și mai conștienți de posibilitățile lor, dar contribuie și la menținerea unui comportament adecvat. Și toate aceste procese sunt automate, nu este necesar să își concentreze atenția asupra lor.

 Acest lucru este ușor de observat, de exemplu, la dansatori: ei nu numai că știu să memoreze coregrafii imposibile, dar sunt surprinzător de creativi și în cazul improvizațiilor. Acest lucru se datorează faptului că în orice moment dansatorii știu ce face fiecare parte a corpului lor, fără a fi copleșiți de cantitatea de stimuli pe care o primesc. Creierul lor este cablat într-un mod diferit, deoarece sunt deosebit de pricepuți într-o capacitate numită propriocepție (propriocepția se referă la orientarea corpului și a mișcărilor în spațiu, la capacitatea mușchilor de a se contracta și a se relaxa pentru a stabiliza corpul în funcție de situația dată).