Copiii sufocați de ambiția părinților
Cei mai mulÈ›i dintre părinÈ›i vor să ofere tot ce este mai bun copilului lor, cum este È™i normal de altfel. Și de asemenea vor ca capilul lor să ajungă mult mai bine în viață decât au reuÈ™it părinÈ›ii, să aibă un succes mai mare, să fie mai bine plasaÈ›i în ierarhia socială. Dar bieÈ›ii copii nici nu È™tiu ce îi aÈ™teaptă atunci când părinÈ›ii prea zeloÈ™i aleg încă din primii ani de viață cariera copiilor, crezând că È™tiu ce este mai bine pentru pruncii lor È™i că în acest fel le asigură un viitor luminos. În unele cazuri, ce-i prea mult strică iar copilului îi poate fi îngrădită libertatea de exprimare È™i aceea de a alege pentru propria persoană ce crede de cuviință că i s-ar potrivi în funcÈ›ie de personalitatea sa. Ce ne facem când copiii sunt sufocaÈ›i de ambiÈ›ia părinÈ›ilor?
„Nu am timp de joacă”
Este adevărat. DeÈ™i mulÈ›i dintre noi ne aducem aminte cu mare plăcere de perioada copilăriei È™i de năzbâtiile pe care le făceam atunci, de călătorii, de partenerii de joacă, de toate nebuniile, în ziua de azi, copiii nu mai au timp de joacă. Până È™i joaca le-a fost oarecum „furată” de părinÈ›ii „bine-voitori” care vor numai ce este mai bine pentru copiii lor.
Unii părinÈ›i sunt de părere că a avea un talent este o adevărată binecuvântare È™i că numai prin exerciÈ›iu constant talentul poate fi cultivat. Copiii ce se dovedesc a fi talentaÈ›i într-o anumită privință, la un sport, la un instrument muzical, copiii cu o voce frumoasă, cu talent la gimnastică, sau, de ce nu, la matematică, aceÈ™ti copii nu vor avea timp de joacă niciodată. Timpul lor este prea scurt, prea preÈ›ios, se împarte între teme, antrenamente sau repetiÈ›ii, exerciÈ›ii sau lectură intensă È™i studiu… AceÈ™ti copii plătesc scump preÈ›ul talentului. AceÈ™ti copiii au un orar È™colar, È™i unul extraÈ™colar, È™i nu îÈ™i găsesc suficient timp pentru joacă nici măcar în vacanÈ›e.
„Trebuie să mă pregătesc pentru competiÈ›ie”
Fie că este vorba de un concurs de dans, de gimnastică, de un meci important, de un recital dat în faÈ›a a sute de oameni, copiii sufocaÈ›i de ambiÈ›ia părinÈ›ilor sunt într-o permanentă competiÈ›ie, chiar cu ei înÈ™iÈ™i, pentru a deveni mai buni, pentru a se antrena mai bine, pentru a fi primii… Chiar È™i meditaÈ›iile suplimentare de după ore pot îngrădi libertatea unui copil. Copilul învață la È™coală, aprofundează acasă, poate fi ascultat de către părinÈ›i, ajutat la lecÈ›ii, dar meditaÈ›iile aproape zilnice la obiecte diferite pentru a deveni mai buni, pentru a câÈ™tiga competiÈ›ia cu ceilalÈ›i înseamnă deja sufocarea copilului. Desigur, unele situaÈ›ii impun meditaÈ›iile – atunci când copilul chiar nu se descurcă la o anumită materie, însă acestea nu trebuie să devină o corvoadă.
„Fii primul, fii cel mai bun È™i vei avea o carieră strălucită”
Nimeni nu contestă faptul că educaÈ›ia, È™coala, cunoÈ™tinÈ›ele de cultură generală, toate acestea sunt extrem de importante pentru viitoarea carieră. O facultate de profil, poate chiar È™i un masterat, ani buni de studiu È™i aprofundare, toate sunt necesare pentru a avea o carieră strălucită. Dar viitorul acesta de care tot vorbim, nu cumva constituie un stres pentru copil? Nu cumva îi inducem ideea de luptă încă de timpuriu? Nu cumva copilul ajuns adult va ajunge deja extenuat de atâta antrenament È™i meditaÈ›ii È™i ore suplimentare, repetiÈ›ii È™i practică, încât nu va mai prezenta interes respectivul domeniu pentru el? Nu cumva fraza „munceÈ™te din greu, învață mult ca să devii cel mai bun” este înÈ›eleasă greÈ™it de copil? Poate că fără să vă daÈ›i seama, pretindeÈ›i copilului oarecum imposibilul? Și el consideră astfel că vă poate câÈ™tiga dragostea numai prin rezultate bune, altfel nu îl veÈ›i mai iubi. Nu cumva libertatea copilului este oarecum îngrădită de aceste valori impuse de părimte? Oare părintele a precizat înainte copilului pentru cine trebuie să depună aceste eforturi în viață?
ReuÈ™ita înseamnă forță interioară
ReuÈ™ita, aÈ™a cum se spune, înseamnă 1% inspiraÈ›ie È™i 99% transpiraÈ›ie, adică muncă asiduă. Dar fără forță interioară, nu putem reuÈ™i nimic în această viață. In afară de cunoÈ™tinÈ›e È™i abilități, în afară de acest bagaj dobândit încă din copilărie până în adolescență, copilul trebuie să aibă È™i forÈ›a interioară, încrederea că dreptul la libertatea interioară îi este respectat.