Fiecare ființă umană își dorește să trăiască iubirea perfectă

Cu toții avem nevoie să iubim și să fim iubiți. Iubirea este o necesitate normală și firească pe care toate ființele o trăiesc. Starea noastră de fericire, de armonie și bucurie este foarte strâns legată de împlinirea noastră în iubire și de capacitatea pe care o avem de a primi și oferi iubire. Când permitem iubirii să circule liber prin ființa noastră simțim cum acel gol imens se umple cu această magie a iubirii, care ne fascinează și ne îmbogățește cu tainele ei și pe care o căutăm încă din primele clipe de când venim pe pământ. Iubirea este un dor enorm, pe care adesea nu ni-l putem explica, dar care ne preocupă aproape mereu, fiind ca un centru al echilibrului nostru, atât psihic cât și emoțional...

 Fiecare ființă umană își dorește să trăiască iubirea perfectă, să fie acceptată și iubită așa cum este. Să savureze această iubire cu întreaga ființă mereu și mereu, în fiecare clipă. Simultan cu această necesitate firească a iubirii pe care noi ca oameni o trăim, fiecare ființă în parte își dorește să fie iubirea perfectă. Atât de perfectă, încât de multe ori uită să mai fie naturală sau firească și caută să împrumute de la ceilalți unele gesturi sau aspecte care consideră că nu le are și pe care le dorește.

  Încă din copilărie părinții ne învață cum să fim și cum să nu fim, ne indică ce este bine să facem și ce nu, ce trebuie să ne dorim și ce să evităm și așa mai departe. Însă de multe ori aceste învățături care ni se oferă cu atâta grijă părintească reprezintă o viziune destul de limitativă ce poartă amprenta personala a părinților care la rândul lor au avut parte de o educație specifică vremurilor și perioadei în care au crescut. Astfel, apare posibilitatea să creștem și apoi să purtăm cu noi un bagaj de reguli comportamentale care de multe ori nu ne aparține și care ne va influența foarte mult perioada pubertății și poate chiar întreaga viață. Aceasta poate să se manifeste în ființa noastră atât de pregnant încât să nu mai fim capabili să recunoaștem ceea ce suntem cu adevărat și să disociem dorințele noastre cele mai intime, de acele reguli comportamentale ce ne-au fost inoculate de către cei apropiați care cu siguranță ne-au dorit binele.

  De aceea, dacă recunoaștem în noi o discrepanță sau un conflict între ceea ce ne dorim și ceea ce ni s-a spus că ar fi bine pentru noi, atunci este cazul să ne analizăm cu luciditate și să descoperim care este realitatea și adevărul sufletului nostru, pentru a putea să ne eliberăm cât mai repede de acest fals bagaj de cunoștințe pe care îl purtăm cu noi.

  Făcând acest pas vom reuși să descoperim gradat în noi înșine un întreg univers de care nu eram conștienți pană atunci și care ni se revelează din ce în ce mai mult pe măsură ce vom avea curajul să-l explorăm.

Influența reproșurilor primite în copilărie

 Dacă în perioada copilăriei sau a adolescenței am fost prea aspru criticați sau judecați sau dacă ni s-a repetat de mai multe ori că nu suntem buni sau pricepuți sau că nu avem unele calități, atunci există riscul ca acele impregnări să mai existe încă în noi și să ne influențeze în prezent mai mult decât credem. Aceasta ne obturează adesea drumul către noi înșine și ne împiedică să ne cunoaștem profund așa cum suntem în realitate, putând chiar să trezească unele resentimente față de noi înșine sau chiar lipsa de încredere în propria ființă. Pe acest fond se poate crea o adevărată sensibilitate ce ne va face de multe ori să reacționăm chiar virulent atunci când, oameni mari fiind, cineva va face anumite remarci la adresa noastră sau ne va critica așa cum au făcut-o părinții în copilărie. Acestea au loc deoarece mintea noastră subconștientă a înregistrat tot ceea ce noi am trăit cândva, iar acum fiecare situație care se aseamănă cu o alta trăită mai demult va avea repercursiuni negative, generând în noi acea teamă că nu suntem buni, sau nu ne pricepem la ceva anume, ori că nu avem anumite calități.

  Pentru a înțelege și mai profund aceste aspecte, merită să menționăm aici faptul că, nu este întâmplător că cei mai mulți dintre psihoterapeuți afirmă că formarea personalității noastre are loc în primii 7 ani de viață și că tot ceea ce asimilăm în această perioadă ne va influența foarte mult pe parcursul întregii vieți.

  Dacă remarcăm în ființa noastră asemenea reacții sau simțim uneori că anumite critici sau remarci la adresa noastră ne rănesc sau ne creează o senzație de disconfort, atunci este necesar să reflectăm profund asupra acestor elemente și să căutăm să ne eliberăm de aceste impregnări care încă au efect nefast asupra noastră. Acest proces trebuie să aibă loc cât mai repede pentru că cel mai adesea, aceste traume emoționale se pot amplifica generând un efect distructiv care se va traduce în noi prin acel sentiment straniu că nu merităm să primim iubire, să fim iubiți sau chiar mai grav, că nu merităm să fim fericiți.

 De aceea este foarte important să ne disociem cât mai repede de aceste greutăți cu care am fost împovărați încă de mici și să recunoaștem profund în noi înșine care ne sunt cele mai intime necesități, dorințe și aspirații și să acționăm cu curaj pentru a trăi în conformitate cu adevărul din inima noastră.

Ai curajul să fii ceea ce ești

 A fi ceea ce suntem este ca o sărbătoare a sufletului care ne permite să ne manifestăm așa cum simțim fără să mai existe teama de a fi respinși, neacceptați sau criticați. Evident că aici ne referim la o manifestare armonioasă în societate, în prezența ființei iubite, în familie, etc. Cât timp încă reacționăm conform programărilor din copilărie ne va fi foarte greu să ne simțim bine și în armonie cu noi înșine și va fi cu atât mai dificil să avem o relație de iubire fericită și armonioasă.

  Când ai curajul să fii tu însuți, permiți ființei pe care o iubești să te descopere așa cum ești și o inviți într-un mod sincer să te cunoască cu toate înzestrările pe care le ai. Aceasta necesită curaj și încredere mai ales în noi înșine și prin această atitudine matură de a te lăsa văzut așa cum ești, dovedești cât de multă apreciere ai față de tine însuți și respect pentru ceea ce ești. Aceasta este o mare provocare pentru fiecare dintre noi oamenii, care ne deschide cu adevărat drumul către o iubire matură și responsabilă.

  Oamenii care reușesc să se elibereze de programarea nefastă din copilărie au un farmec aparte. Se manifestă într-un mod natural și original în toate situațiile și sunt percepuți ca fiind foarte fermecători, frumoși și plini de o lumină specială.

 Fiind astfel, ei au toate șansele să întâlnească persoana de sex opus cu care să se înțeleagă perfect, trăind o iubire magică împreună, iubire care poate să fie legendară.

  Un proverb românesc spune: „Cei ce se aseamănă se adună”. Deși pare un simplu proverb, este uimitor cât de adevărat este. Remarcăm cu toții că de multe ori oameni care au anumite temeri sau prejudecăți sau cei care deja manifestă unele virtuți sau calități excepționale, cu toții ajung să întâlnească ființe de sex opus care se confruntă cu același gen de manifestări care să oglindească ființa celuilalt.

 De aceea este deosebit de important să reușim să ne eliberăm de toate prejudecățile sau blocajele cu care încă ne mai confruntăm pentru a putea să atragem în viața noastră iubirea perfectă, prin acea ființă care ne va corespunde și cu care vom putea să trăim o reală deschidere în iubire care să fie profundă și matură.

  În măsura în care înțelegem necesitatea acestui proces, acea viață perfectă și împlinitoare spre care aspirăm, acea perfecțiune în iubire la care visăm, este din ce în ce mai aproape de noi, cu cât vom reuși să ne eliberăm de acele haine vechi care ne-au rămas de mult mici și să îmbrăcăm plini de curaj hainele unei personalități înfloritoare bazate pe adevărul din inima noastră, pe care începem să-l trăim imediat ce avem curajul să-l recunoaștem.

  Trebuie să avem permanent curajul să fim exact ceea ce suntem, deoarece cine ne iubește ne va iubi cu adevărat exact așa cum suntem.