Anxietatea, un răspuns în cazul unei amenințări

 Corpul nostru dispune de sisteme bazice care ne ajută să atingem anumite obiective necesare pentru viață (precum autoprotecÈ›ia sau alimentaÈ›ia) È™i să ne protejăm de amenințările externe.

 Anxietatea este, în multe cazuri, un răspuns normal în cazul unei amenințări È™i are ca obiectiv protejarea. Acest răspuns implică diferite sisteme (fiziologic, emoÈ›ional, cognitiv È™i comportamental), care se activează în mod diferit, în funcÈ›ie de ameninÈ›area pe care o percepem.

 În tulburările provocate de anxietate, ameninÈ›area percepută este ireală sau exagerată, însă suficientă pentru a determina activarea sistemului ca È™i cum ar trebui să ne protejăm de o ameninÈ›are teribilă. Astfel, cu toate că o persoană poate dori să vorbească în public în mod fluent, să exprime corect ceea ce doreÈ™te să transmită È™i să rămână liniÈ™tită, sistemele sale nu se supun dorinÈ›elor sale, ci amenințării pe care aceasta o percepe vizavi de situaÈ›ie (respectiv posibilitatea unei evaluări negative din partea celorlalÈ›i). Cu cât această persoană se consideră mai puÈ›in eficientă È™i capabilă de a se confrunta cu situaÈ›ia respectivă, cu atât mai mare va fi ameninÈ›area pe care o percepe È™i cu atât mai mare va fi activarea acestui sistem de autoapărare care o determină să evite acea situaÈ›ie.

 Activarea sistemului de anxietate în cazul amenințării percepute (în acest caz, respingerea grupului) generează o serie de simptome care împiedică funcÈ›ionarea corectă, iar aceasta la rândul său, amplifică senzaÈ›ia de ameninÈ›are.

 AÈ™a cum menÈ›ionam anterior, simptomele anxietății se pot împărÈ›i în: cognitive, emoÈ›ionale, comportamentale È™i fiziologice. În acelaÈ™i timp, reacÈ›iile pot fi de trei tipuri: mobilizare, inhibare È™i imobilizare.

Mobilizarea

 Se produce când sistemele se activează pentru acÈ›iune (de tipul fugi sau luptă). Apare în cele patru sisteme menÈ›ionate:

• Cognitiv. Persoana este excesiv de conÈ™tientă de ea însăși È™i este hipervigilentă, căutând în mod constant indicii care să-i demonstreze existenÈ›a unui pericol. De exemplu, persoana care se teme să vorbească în public va observa fiecare gest al audienÈ›ei sale. Apar gânduri repetitive de ameninÈ›are, precum: nu voi fi capabil să fac asta, întotdeauna greÈ™esc, sunt incompetent, etc. Sau apar în mintea sa imagini care înfățiÈ™ează lucrurile neplăcute care i se pot întâmpla.
• EmoÈ›ional. Apar emoÈ›ii care se pot încadra între o uÈ™oară tensiune sau încordare până la teroare.
• Comportamental. MiÈ™cări nervoase, tremur, suspine, evitarea situaÈ›iei, etc.
• Fiziologic. Se produce o activare a sistemului nervos simpatic. De exemplu, palpitaÈ›ii, transpiraÈ›ie sau creÈ™terea presiunii sanguine.

Inhibarea

 În cazul inhibării se produce contrariul ca în cazul mobilizării; adică, sistemele se inhibă È™i se blochează pentru a imobiliza persoana È™i pentru a o împiedica să acÈ›ioneze:

• Cognitiv. Se produce un blocaj al diferitelor funcÈ›ii cu probleme de memorie, de concentrare, de gândire sau de a fi obiectiv. Poate apărea starea de confuzie mentală, senzaÈ›ia de irealitate, senzaÈ›ia că lucrurile par îndepărtate sau senzaÈ›ia de leÈ™in.
• Comportamental. Se produce o inhibare a miÈ™cărilor, o anumită rigiditate a muÈ™chilor feÈ›ei, paloare È™i rigiditate musculară generală care face ca miÈ™cările să fie neîndemânatice È™i bruÈ™te, împiedicând realizarea corectă a anumitor activități, cum ar fi scrisul sau cântatul la un instrument. Se pot produce de asemenea È™i probleme de vorbire È™i inclusiv mutism parÈ›ial.
• Fiziologic. Apar simptome precum hipotensiune, leÈ™in, slăbiciune.

Imobilizarea

 Este o reacÈ›ie de colaps care apare de obicei mai ales atunci când există o reacÈ›ie exagerată la vederea sângelui sau a rănilor, cu toate că poate apărea È™i în alte cazuri. Principalele simptome sunt slăbiciunea È™i leÈ™inul datorită hipotensiunii È™i reducerii frecvenÈ›ei cardiace.

Simptomele fiziologice ale anxietății

 În general, simptomele fiziologice (atât de mobilizare cât È™i de inhibare) pot afecta diferitele sisteme:

• Cardiovascular. Hipertensiune, hipotensiune, diminuarea sau creÈ™terea frecvenÈ›ei cardiace, leÈ™in.
• Respirator. RespiraÈ›ie agitată, respiraÈ›ie încetinită, probleme de respiraÈ›ie, presiune în piept, respiraÈ›ie superficială, senzaÈ›ia de nod în gât, senzaÈ›ia de sufocare.
• Neuromuscular. Reflexe crescute, tresăriri, insomnie, spasme, tremur, rigiditate, slăbiciune generală, instabilitate, tremurul picioarelor.
• Gastrointestinal. Durere abdominală, pierderea poftei de mâncare, greață, ameÈ›eli, vomă, reflux gastroesofagian, durere abdominală.
• Aparatul urinar. Nevoia urgentă de a urina sau nevoia de a urina frecvent.
• Pielea. Paliditate, înroÈ™ire facială, transpiraÈ›ie excesivă È™i/sau localizată (de exemplu, în palme) sau generală, senzaÈ›ia de sufocare, usturimi È™i senzaÈ›ia de înÈ›epătură.

Sursă: Sănătate cu Dr. Cătălin Luca