Semnificațiile Sfintei Cruci

 Crucea este întâiul simbol al creÈ™tinismului, primul lucru pe care îl învățăm să îl facem atunci când suntem mici È™i trecem pe lângă o biserică, pentru ca mai apoi, acest mic ritual să îl continuăm È™i la maturitate. Crucea arată calea urmării lui Hristos, È™i nu există experiență a împărăției lui Dumnezeu fără Sfânta Cruce. AÈ™adar, crucea este un vechi simbol care este păstrat È™i astăzi cu mare smerenie de către credincioÈ™i. Fie că alegem să purtăm o cruciuliță la gât în permanentă, fie că facem semnul Sfintei Cruci atunci când trecem pe lângă o biserică, sau seara înainte de culcare, crucea este un simbol cu care ne întâlnim zi de zi, inevitabil.

Tipuri și forme de cruci

 Desigur, una este crucea pe care noi ortodocÈ™ii o cunoaÈ™tem. De fapt, cuvântul grec pentru cruce, stavros, însemna în sens propriu tot un stâlp vertical sau un element al unui gard, de care se putea atârna vreun lucru oarecare, sau care se putea folosi pentru a împrejmui o bucată de pământ. Și la romani termenul crux (din care derivă cuvântul «cruce») pare să fi avut la origine sensul de stâlp vertical.

AÈ™adar, există la momentul actual peste 400 de forme de cruci, deÈ™i nu ne-am fi imaginat vreodată acest lucru, dar cele mai răspândite sunt crucea Teu (în formă de T, cea mai veche formă de cruce), crucea catolică (cu patru braÈ›e inegale) È™i crucea ortodoxă cu patru braÈ›e egale.

Cele trei semnificații ale Sfintei Cruci

 Sfânta Cruce este în primul rând, altar de jertfă al Mântuitorului, È™i are trei semnificaÈ›ii importante, printre care amintim, cea de obiect sfânt, de semn de închinare È™i de cale sau misiune de urmat. Toate religiile lumii au anumite semne È™i simboluri de închinare. Unele se referă la corpuri È™i figuri de animale, altele la corpuri cereÈ™ti, ca È™i semne de divinaÈ›ie. Însă creÈ™tinismul este mult diferit de celelalte religii È™i este È™i cel mai răspândit dintre acestea pe întreg pământul. Astfel că, unul din cele mai mari semne ale creÈ™tinismului este cel al Sfintei Cruci, care rămâne în esență o mare taină, sau UÈ™a Tainelor, aÈ™a cum se exprimă în Acatistul Sfintei Cruci. Ca È™i obiect, crucea este izvorâtă din harul Dumnezeiesc È™i cultul acesteia ca È™i obiect s-a dezvoltat de-a lungul istoriei într-un mod spectaculos, străjuind bisericile, casele creÈ™tinilor dar È™i pe aceÈ™tia, fiind purtată la gât de creÈ™tinii evlavioÈ™i. În unele țări crucea este chiar tatuată pe mâna pruncilor la Botez. Ca È™i semn de închinare, crucea este un gest liturgic prin care folosim toate degetele mâinii drepte, între care trei degete sunt împreunate închipuind Sfânta Treime. Semnul crucii trebuie făcut corect, cu evlavie, fără grabă sau într-un mod fals, fariseic.

Când facem semnul Sfintei Cruci?

 Semnul Sfintei Cruci se face ori de câte ori este nevoie, cu alte cuvinte. Sfânta Cruce poate fi făcută atunci când trecem pe lângă o biserică, înainte È™i după o rugăciune, după masă, înainte de un examen important (È™i după pentru mulÈ›umire), la sfintele slujbe, atunci când ne trezim, când suntem speriaÈ›i ori treziÈ›i de un coÈ™mar. Cu alte cuvinte, la fiecare pas È™i la fiecare faptă se face semnul sfintei cruci. Sfânta Cruce este „semnul prin care ne despărÈ›im cei credincioÈ™i de necredincioÈ™i È™i ne recunoaÈ™tem" (Sf. I. Damaschin, Dogmatica). Ca È™i cale sau misiune, crucea vieÈ›ii nu trebuie văzută ca È™i o corvoadă, plină de necazuri È™i de suferință, ci mai degrabă o misiune personală pe care trebuie să o îndeplinim în această viață, cu tot felul de sacrificii.