Milostenia

 Milostenia este un cuvânt È™i un obicei ce trebuie să facă parte din viaÈ›a oricărui creÈ™tin. A ajuta pe cel în nevoie, a oferi mângâiere celui trist, a oferi o pâine celui înfometat sunt printre cele mai frumoase lucruri pe care le putem face pentru semenii noÈ™tri. AÈ™a cum Sf. Ioan Gură de Aur spunea, „Rostul celui ce primeÈ™te est de a împărÈ›i„. Milostenia nu se referă numai la cei bogaÈ›i È™i cei avuÈ›i, ci È™i la oamenii simpli care din puÈ›inul lor oferă È™i celor mai nevoiaÈ™i decât ei. Milostenia nu trebuie făcută în ideea în care aÈ™teptăm ca Dumnezeu să ne ajute apoi sau să ne împlinească vreo rugăciune aÈ™a zisă imposibilă. Nicidecum. Milostenia se face pentru iertarea păcatelor, pentru liniÈ™tea sufletului, ca o datorie morală a oricărui creÈ™tin, È™i nici de cum pe premiza „de unde dai Dumnezeu îÈ›i dă„. Prin actul de milostenie nu trebuie să aÈ™teptăm nimic în schimb, È™i nici să ne pară rău pentru vreun lucru pe care l-am dăruit sau pentru vreun serviciu pe care l-am făcut.

Ce este milostenia?

 Milostenia este datoria fiecărui creÈ™tin de a-È™i ajuta semenii. Milostenia este un gest creÈ™tin făcut din dragoste dar È™i din compasiune pentru cei aflaÈ›i în nevoie, È™i este un dar extrem de preÈ›ios. Valoarea milosteniei constă în ajutorarea celui la nevoie, însă milostenia nu trebuie făcută numai în luna cadourilor sau în apropierea vreunei sărbători importante, ci milostenia se face atunci când cel de lângă noi are nevoie È™i noi avem puterea de a-l ajuta.

 Milostenia stă în firea omului, însă în ultimii câÈ›iva zeci de ani, am cam pierdut acest minunat dar de la Dumnezeu, acela de a dărui la rândul nostru câte ceva, cât putem. O mână de ajutor întinsă unei persoane aflată fără mângâiere sau în neputință este mai mult decât binevenită. Iar oferirea bunurilor materiale ( a nu se înÈ›elege că trebuie să oferim neapărat bani) este la fel de importantă. Am putea găsi o familie aflată în mari nevoi, cu mulÈ›i copii È™i părinÈ›ii care nu se ajung cu banii pentru a-i putea ajuta. O sacoșă de hăinuÈ›e mai vechi ale noastre sau ale copiilor noÈ™tri, o jucărie, o pungă de zahăr, făină, ulei, chiar È™i o oală de mâncare este mai mult decât binevenită. Dar cu o floare nu se face primăvară. Nu este suficient să oferim o singură dată pentru a ne considera milostivi. Ci de fiecare dată când avem ocazia să facem un gest nobil, să nu mai stăm pe gânduri È™i să nu căutăm defecte ale celor din jurul nostru pentru a nu-i ajuta.

Cum putem ajuta?

 A ajuta este extrem de simplu. Sunt atâÈ›ia oameni care au nevoie de ajutorul È™i de sprijinul nostru, dar noi pur È™i simplu nu îi vedem. Familii sărace sunt peste tot în È›ara noastră, nici nu trebuie să căutăm prea mult. Dacă totuÈ™i nu găsim o familie de suflet, putem oferi unui cerÈ™etor. Acum, cu evoluÈ›ia tehnologiei, sunt atâtea website-uri pline cu anunÈ›uri umanitare din fiecare judeÈ› în parte. Poate că tehnologia totuÈ™i este liantul nostru cu cei în nevoi. De asemenea, vedem la televizor o mulÈ›ime de campanii umanitare pentru copii bolnavi, încât este imposibil practic să nu putem ajuta pe cineva în nevoie. Simpla donare de sânge poate salva o viață. Putem ajuta prin oferirea unor obiecte, a hainelor, pe care nu le mai folosim. Spre exemplu, o familie nevoiașă ar avea mare nevoie de aragazul pe care vreÈ›i să îl aruncaÈ›i pentru că nu mai este bun È™i vreÈ›i unul mai performant. De asemenea, o viață nouă pot primi È™i oamenii care au mare nevoie de un pat mai vechi, de un È™ifonier, de un pătuÈ› de copii ori de o bicicletă sau de un cărucior. Să nu uitaÈ›i să oferiÈ›i produse. De fiecare dată când mergeÈ›i la cumpărături, luaÈ›i în plus o cutie de mazăre, o pungă de făină, una de griÈ™, o conservă, în general alimente neperisabile pe care le puteÈ›i oferi nevoiaÈ™ilor.

De ce să ajut?

 Pentru că puteÈ›i, pentru că este de datoria noastră să ajutăm È™i pentru că vă veÈ›i simÈ›i mult mai bine făcând un astfel de gest. Milostenia însoÈ›ită de spovedanie, de împărtășanie, de mersul la Sfânta Liturghie este cea mai bună cale spre a fi un bun creÈ™tin. Pentru milostenie nu avem neapărat nevoie de bani, ci de bunăvoință, iar atunci când avem bunăvoință, nu contează că suntem săraci sau că avem datorii în bancă, ci putem ajuta. Atunci când facem milostenie, averea È™i bunurile noastre nu se împuÈ›inează, ci sporesc. De regulă, atunci când oferim ceva cuiva, la rândul nostru primim înapoi de la altcineva, de care avem cu adevărat nevoie. A împrumuta pe nevoiaÈ™ cu dobândă nu este milostenie, ba dimpotrivă. Fără milostenie, nu ne putem mântui.