Cercetătorul care ne asigură că credința depinde de gene
Dean Hamer, profesor doctor la Facultatea de Medicină Harvard, lucrează în prezent la Institutul NaÈ›ional de Cercetare a Cancerului din Washington, unde este È™eful secÈ›iei de Structură È™i Reglare genetică din cadrul Laboratorului de Biochimie.
Doctorul genetician Dean Hamer afirmă că credinÈ›a este influenÈ›ată de biologia umană, conform cărÈ›ii sale intitulate “The God Gene” (“Gena lui Dumnezeu”). Hamer, a cărui carte are subtitlul de “Cercetarea unuia dintre cei mai prestigioÈ™i geneticieni mondiali referitor la faptul că credinÈ›a este determinată de biologie”, susÈ›ine că răspunsul se află în genele umane È™i că spiritualitatea este una din moÈ™tenirile sale de bază, un instinct care oferă un simÈ› al vieÈ›ii È™i curajul de a înfrunta dificultățile sau pierderile inerente vieÈ›ii.
Dean Hamer a comparat mostrele de ADN a 1000 de indivizi cu o scală care măsoară gradul de spiritualitate, reuÈ™ind să identifice astfel ceea ce a denumit ulterior ca fiind “gena lui Dumnezeu”, mai exact gena VMAT2, care arată cum acest proces se realizează în creier. În plus, se pare că această genă, VMAT2, creÈ™te probabilitățile de supravieÈ›uire reproductivă a fiinÈ›ei umane deoarece ajută la reducerea stresului, previne apariÈ›ia bolilor È™i creÈ™te speranÈ›a de viață.
Religia și știința
După cum explică cercetătorul, acesta a analizat genele a 1000 de indivizi de vârste diferite È™i având diverse contexte sociale È™i a comparat mostrele de ADN ale acestora cu o scală care măsoară gradul de spiritualitate, reuÈ™ind să identifice ‘gena lui Dumnezeu’, VMAT2, care arată cum se manifestă aceasta la nivelul creierului.
Cartea lui Hamer nu încearcă să confirme existenÈ›a sau non-existenÈ›a lui Dumnezeu, ci crează o legătură între religie È™i È™tiință.
Limitările
În orice caz, autorul avertizează asupra a trei “limitări importante” ale cărÈ›ii sale: prima, că aceasta nu oferă o explicaÈ›ie totală a spiritualității; a doua, că cercetările asupra comportamentului genetic pot explica doar diferenÈ›ele individuale È™i nu caracteristicile generale ale speciei, iar a treia, că această carte este despre ceea ce cred oamenii È™i nu chestionează dacă aceste credinÈ›e sunt adevărate.
De ce credința nu este un accident ?
Cea mai recentă carte a sa, intitulată The God Gene (Gena lui Dumnezeu) nu începe într-un laborator alb sterilizat, ci într-o mănăstire japoneză unde un călugăr german duce o viață austeră consacrată meditaÈ›iei zen. Conform tezei centrale a geneticianului Hamer, căutarea iluminării de către tânărul călugăr este direct relaÈ›ionată cu secvenÈ›a codificată a ADN-ului său.
Dean Hamer afirmă că a descoperit o legătură între spiritualitate È™i o genă numită VMAT2. În cadrul unui studiu realizat pe 1.001 de subiecÈ›i, un procent de 28% dintre aceÈ™tia, care aveau o anumită variantă a genei VMAT2 – o bază C în loc de o bază A, prezentau în mod semnificativ tendinÈ›e accentuate către spiritualitate (conform unui chestionar efectuat de către cercetători). Unii dintre aceÈ™ti subiecÈ›i simÈ›eau iubire față de natură È™i trăiau o stare de unitate cu mediul înconjurător; alÈ›ii aveau o tendință aproape mistică de a se cufunda complet în anumite acÈ›iuni È™i de a nu mai simÈ›i în mod normal timpul È™i spaÈ›iul. În majoritatea cazurilor analizate, aceste trăsături tindeau să se corelaÈ›ioneze, semnalând faptul că subiecÈ›ii cu înclinaÈ›ii spirituale È™i la care s-a detectat gena VMAT2 aveau un caracter psihologic diferit decât subiecÈ›ii omologi cu baza A.
În ceea ce priveÈ™te rezultatele obÈ›inute de cercetătorul Hamer, aspectul care atrage cel mai mult atenÈ›ia este acela că nu apare nicio legătură între «gena divinității» È™i comportamentul religios tradiÈ›ional. AÈ™a cum afirmă Hamer, «acesta a fost un rezultat surprinzător È™i pentru noi… Contrar lucrurilor pe care obiÈ™nuim să le credem, pe copii nu-i învață să fie spirituali părinÈ›ii, profesorii, preoÈ›ii, miniÈ™trii sau rabinii È™i nici cultura sau societatea... nucleul spiritualității se găseÈ™te încă de la început în noi. El face parte din gene.»
Iată în continuare un interviu realizat recent cu cercetătorul Dean Hamer:
R: Căutarea «genei divinității» s-a născut dintr-un proiect de studiu realizat pe fumători. Există ceva relaÈ›ionat cu predispoziÈ›ia genetică de a fuma care să coincidă cu spiritualitatea?
Acesta era doar un aspect din cadrul chestionarului de personalitate pe care îl utilizam. Se numeÈ™te «Inventar de temperament È™i caracter» È™i l-am ales deoarece se bazează pe biologie. În realitate, acest chestionar include o scală spirituală numită autotranscendență. Astfel, originea a fost accidentală, însă ulterior mi-am dat seama că spiritualitatea ar putea fi un domeniu interesant de cercetare prin ea însăși.
R: AÈ›i utilizat vreo tehnologie de avangardă pentru a analiza mostrele de ADN? Știu că aÈ›i reprezentat reacÈ›iile pe anumite plăci speciale care aveau culoarea verde, portocaliu sau roÈ™u în funcÈ›ie de ce versiune de genă era în lanÈ›ul de ADN. PuteÈ›i să adăugaÈ›i ceva referitor la aceasta?
Tehnologia pe care am folosit-o era o variantă de avangardă a tehnologiei standard. Idea de a studia cu atenÈ›ie polimorfismele nucleotidelor simple este ceva foarte obiÈ™nuit în acest domeniu, iar ideea de a studia culoarea reacÈ›iei este mai puÈ›in frecventă. Această variantă particulară a fost creată de Max Myakeshiv, care lucrează cu mine în laborator. Metoda sa a facilitat dezvoltarea reacÈ›iei complete È™i bineînÈ›eles că aceste culori au oferit un proces interesant, însă nu a reprezentat un avans fundamental, ci doar o etapă.
R: În cadrul cercetării dumneavoastră despre «gena lui Dumnezeu», iniÈ›ial aÈ›i urmat exemplul studiilor realizate asupra anumitor substanÈ›e care au impact asupra minÈ›ii. De ce?
Ideea mea a fost aceea că stările spirituale înalte erau într-adevăr similare, ca fenomene, cu acele experienÈ›e pe care unii oameni le trăiesc sub influenÈ›a anumitor substanÈ›e (È™amanii de exemplu care folosesc anumite ciuperci È™i plante halucinogene). Astfel, părea o speculaÈ›ie rezonabilă observând cum se activau aceleaÈ™i modificări chimice în creier. În plus, se cunoaÈ™te de exemplu că monoaminele au un efect amplu asupra diferitelor aspecte pentru reacÈ›ia emoÈ›ională a creierului. (Monoaminele sunt substanÈ›e derivate din aminoacizii aromatici precum fenilalanina, triptofanul, tirozina, iar dopamina È™i noradrenalina, sunt È™i ele monoamine; n.n). Din acest motiv ni s-a părut logic să ne începem cercetarea din această zonă.
R: Izolarea genelor dă impresia că este o sarcină extrem de dificilă. Însă a oferi o definiÈ›ie a spiritualității pare să fie ceva È™i mai riscant. Măsurătorile dumneavoastră se bazează mai ales pe o calitate numită «uitare de sine», care apare atunci când o persoană este atât de absorbită de o sarcină sau de un proiect, încât pierde priza asupra lui însuÈ™i.
Ideea este tocmai aceasta, de „a uita” de tine, de a abandona simțământul de sine însuÈ™i. Nu poÈ›i să fii întotdeauna focalizat doar pe tine.
R: Însă multe persoane ar putea argumenta că spiritualitatea nu înseamnă a uita de tine însuÈ›i, ci dimpotrivă, a avea o experiență autentică cu tine însuÈ›i. Dumneavoastră menÈ›ionaÈ›i într-un studiu din 1960, în care subiecÈ›ii È™i-au descris stările spirituale ca fiind «o diminuare a exteriorului», «o conexiune cu toată lumea È™i cu toate lucrurile», «un simÈ› subit de unitate». Sunt acestea foarte diferite de «uitarea de sine», care implică a fi absorbit într-o activitate din lumea exterioară?
Sunt de acord cu faptul că definirea spiritualității nu este o sarcină trivială. Am aplicat acest chestionar în particular pentru că era valid din punct de vedere psihologic. Ceea ce este surprinzător însă, este faptul că doar dacă priveÈ™ti întrebările, îÈ›i dai seama că acestea nu sunt realmente relaÈ›ionate, însă atunci când le adresezi unui număr mare de oameni, descoperi că într-adevăr coincid pănă la un anumit punct È™i se pare că sunt relaÈ›ionate cu spiritualitatea. Unele dintre aceste aspecte –precum a crede în miracole–, sunt mult mai clar relaÈ›ionate cu ceea ce lumea în general ar considera ca aparÈ›inând de domeniul spiritualității. Însă sunt de acord cu faptul că nu există unanimitate atunci când se precizează gradul de spiritualitate. Astfel încât într-adevăr ceea ce am descoperit este faptul că genele noastre sunt relaÈ›ionate cu simÈ›ul propriei transcendenÈ›e.
R: În opinia mea, în cartea dumneavoastră The God gene (Gena lui Dumnezeu), încercaÈ›i să evitaÈ›i să pară că s-a spus deja tot despre rolul genei VMAT2. Această carte pare mai mult o rampă de lansare, o invitaÈ›ie pentru ca È™i alÈ›i oameni de È™tiință să întreprindă cercetări È™i mai profunde în domeniul geneticii È™i al credinÈ›elor spirituale.
Exact. Această carte efectiv este o rampă de lansare pentru a deschide discuÈ›iile în acest domeniu. Idea mea principală este că se poate studia analitic această chestiune în continuare.
R: Vorbind de experimente, în această carte menÈ›ionaÈ›i anumite studii despre efectele meditaÈ›iei asupra creierului. De fapt, È™i eu am făcut parte la un moment dat din diverse studii precum acesta, am practicat meditaÈ›ia trascendentală de la patru ani È™i am observat eu însumi cum meditaÈ›ia influenÈ›ează electroencefalogramele în laborator. Ce influenÈ›e au acest tip de descoperiri asupra cercetărilor dumneavoastră?
Consider că acestea întăresc ideea că tranformările chimice È™i mecanice din creier pot influenÈ›a modul fiecăruia de a simÈ›i lucrurile È™i chiar mai mult, de a simÈ›i divinitatea.
R: Polemica minte contra materiei, adică, întrebarea dacă mintea pune în miÈ™care creierul sau creierul generează mintea este prezentă în cartea dumneavoastră.
Da. Mintea este materie. Nu există separare. Poate se separă în ideea că creierul este ceva fizic. Este o maÈ™ină surprinzătoare, însă în ciuda acestui fapt, este o maÈ™ină. Nu este ceva filozofic ciudat care apare din neant.
R: Aceasta îmi aminteÈ™te de cartea lui Erwin Schrödinger, What Is Life? (Ce este viaÈ›a?), care este o explorare fizică a întrebării cum poate corpul să fie un mecanism fizic care gândeÈ™te, simte È™i se menÈ›ine el însuÈ™i.
MulÈ›umesc pentru comparaÈ›ie. În principiu coincid cu el. Sistemul este alcătuit din mai multe piese, precum un computer, însă care sunt unite într-un mod atât de perfect încât face ca lucrurile să fie cu adevărat surprinzătoare, precum conÈ™tiinÈ›a de sine însuÈ™i.
R: Poate cineva să vă întrebe, argumentând că dacă creierul este motorul, atunci cine conduce maÈ™ina –o maÈ™ină fără conducător nu se poate miÈ™ca, aÈ™a cum creierul unei persoane decedate nu poate gândi. Ce este aÈ™adar viaÈ›a?
Aceasta este o întrebare cheie referitoare la liberul arbitru. Consider că este prea filozofică pentru mine. Nu este o chestiune È™tiinÈ›ifică, deci nu o pot măsura.
Interviu realizat de Jennie Rothenberg, jurnalist și editor asociat la revista The Atlantic Monthly, Washington D. C.
