ImportanÈ›a icoanelor în viaÈ›a noastră
Icoanele au un rol deosebit de important în viaÈ›a noastră. Fie că le avem în permanență în apropiere acasă, la birou, la È™coală, fie că mergem la Biserică È™i ne închinăm, icoanele fac parte din viaÈ›a noastră de zi cu zi. Icoanele sunt, practic, lucruri importante ale vieÈ›ii noastre cotidiene pe care nu le putem ignora. Numai privind o icoană, gândul ne duce la Dumnezeu, la credință, È™i poate, de ce nu, ne vine în minte È™i Tatăl Nostru, ori rugăciunea inimii, extrem de importante pentru orice creÈ™tin. Cinstirea icoanelor nu este un păcat, nu este idolatrie, aÈ™a cum mulÈ›i susÈ›in, ci ele sunt însăși reprezentarea Domnului Dumnezeu È™i a SfinÈ›ilor. Cuviosul Ioan Damaschin afirma că „Prin icoanele vizibile suntem conduÈ™i la contemplarea a ceea ce este divin È™i spiritual“.
Icoanele, mărturii ale credinței ortodoxe
Nu este suficient să vedem icoanele, ci trebuie să ne È™i închinăm lor, să rostim rugăciuni (întâi de mulÈ›umire, apoi de iertare, È™i în cele din urmă de cerere) È™i să le cinstim aÈ™a cum se cuvine. Icoanele nu sunt simple imagini pe care le privim, de la care cerem în permanență câte o mică minune în viaÈ›a noastră. Icoanele sunt reprezentări sfinte, care sfinÈ›esc locul în care se află, È™i care ajută credincioÈ™ii care li se închină È™i care le ating È™i se roagă cu suflet curat È™i cu gânduri sincere.
Icoanele sunt, de fapt, întâlnirea noastră de zi cu zi cu Dumnezeu, È™i creează în inima noastră sentimentul prezenÈ›ei divine extrem de iubitoare È™i de calde. În tradiÈ›ia românească creÈ™tină, se spune că trebuie să fie câte o icoană în fiecare casă. Ba mai mult, unii credincioÈ™i au câte o icoană (cel puÈ›in) în fiecare încăpere a casei (cu excepÈ›ia toaletelor), pentru ca de fiecare dată când se află într-o încăpere, să îÈ™i aducă aminte de Dumnezeu. Chiar È™i la birou este indicat să luăm câte o icoană, fie ea cât de mică. Unii credincioÈ™i poartă cu ei câte o iconiță în portofel ori în geantă, ca È™i mărturie a credinÈ›ei ortodoxe.
Altarul cu icoane din locuință
Este bine ca fiecare locuință să aibă un altar cu icoane, cu diverse obiecte sfinte. Este bine, de asemenea, ca acest altar să se afle acolo unde omul îÈ™i petrece cea mai mare parte a timpului. Acest mic altar sfânt se poate afla spre exemplu în living, pe o măsuță ori într-un colÈ› al mobilei, È™i aici pot sta la loc de cinste câteva icoane cu protectorul casei, cu Sfânta Fecioară Maria, de ce nu, È™i o icoană cu Învierea Domnului. Alături de icoane mai pot sta la loc de cinste în acest colÈ›iÈ™or È™i Biblia, Psaltirea, o cărticică de rugăciuni, un Acatistier, o candelă pe care credincioÈ™ii să o aprindă la zi de sărbătoare È™i în zilele de post (miercurea È™i vinerea), dar È™i cruciuliÈ›e, o sticluță cu apă sfinÈ›ită, mir sau tămâie. Un astfel de colÈ›iÈ™or va da un aer aparte încăperii respective.
Icoana – protector al omului, în orice loc s-ar afla
Fie că ne aflăm acasă, la birou, la È™coală, în maÈ™ină, prezenÈ›a icoanelor este de bun augur. Pentru a fi ferit de rele, de accidente È™i de alte intemperii pe È™osea, mulÈ›i È™oferi îÈ™i agață cruciuliÈ›e È™i iconiÈ›e pe bordul maÈ™inii ori pe parbriz pentru a avea în permanență legătură cu Divinitatea. Desigur, atenÈ›ia sporită È™i cunoaÈ™terea temeinică a semnelor de circulaÈ›ie sunt obligatorii. Mai mult decât atât, mulÈ›i credincioÈ™i preferă să poarte câte o iconiță protectoare în permanență în portofel, în buzunar ori în poÈ™etă. În vreme ce alÈ›ii îÈ™i iau o iconiță la birou È™i o pun la loc de cinste alături de poza de familie. AÈ™a cum putem observa, icoanele fac parte din viaÈ›a noastră È™i ne însoÈ›esc oriunde ne-am duce. Mai ales atunci când intrăm în Biserică pentru a ne ruga, Dumnezeu ne ocroteÈ™te prin intermediul icoanelor.
Dialogul cu Dumnezeu prin icoană și rugăciune
Cu Dumnezeu putem intra în dialog nu numai prin intermediul rugăciunilor, ci È™i cu ajutorul icoanelor, care ne duc cu gândul la tot ceea ce este sfânt, ne pune în strânsă legătură cu Dumnezeu. Dialogul cu Dumnezeu începe printr-o rugăciune de mulÈ›umire pentru tot ceea ce avem, urmată apoi de o rugăciune de iertare a păcatelor, È™i abia apoi îi putem cere lui Dumnezeu să fim în continuare sănătoÈ™i sau să ne ajute cu ceva, o sarcină pe care nu o putem duce la bun sfârÈ™it singuri. Iar acest dialog este cu mult mai uÈ™or dacă se realizează rugăciunea în faÈ›a unei icoane, unde avem È™i reprezentarea Divinității.
