Ce este rugăciunea È™i când trebuie rostită?
Indiferent de împrejurarea în care este rostită, rugăciunea este cea mai simplă formă de a ne arăta credinÈ›a în Dumnezeu, de a mulÈ›umi pentru cele primite È™i de a cere ceea ce ne dorim de la viață cu ardoare. Iar dacă este cu adevărat trăită, rugăciunea va fi auzită È™i minunile nu sunt departe de a fi înfăptuite oricui. Rugăciunea nu este o poezie ce trebuie rostită numai la vreme de necaz, ci SfinÈ›ii PărinÈ›i o considerau hrană pentru suflet, È™i trebuie rostită permanent, fără vreun motiv anume. Rugăciunea de mulÈ›umire nu trebuie să lipsească zi de zi din viaÈ›a noastră. Părintele Arsenie Boca spunea că „rugăciunea este un leac vindecător de orice rană, care opreÈ™te orice lacrimă È™i liniÈ™teÈ™te orice durere. Numai prin rugăciune, nemulÈ›umirile se potolesc, îngrijorările dispar, neliniÈ™tea È™i nerăbdarea încetează iar credinÈ›a sporeÈ™te.„
Rugăciunea nu trebuie numai rostită, ci trebuie trăită
Fie că rostiÈ›i rugăciunea cu voce tare ori numai în gând, în È™oaptă, în Biserică ori în liniÈ™tea casei dvs., rugăciunea capătă alt sens dacă este trăită, È™i nu pur È™i simplu rostită. Rugăciunea nu trebuie să fie o rostire automată a unui text ci trebuie să ne angajăm cu întreaga ființă în recitarea ei. Părintele Cleopa Ilie afirma, cu privire la rugăciune È™i trăirea acesteia faptul că „Mintea trebuie să se pogoare în inimă, că inima este cămara minÈ›ii.
Aceasta-i cămara de care spune Hristos: Tu, când te rogi, intră în cămara ta ÅŸi roagă-te Tatălui tău întru ascuns ÅŸi Tatăl tău, Care vede cele întru ascuns, îÈ›i va răsplăti È›ie la arătare. Voi credeÈ›i că acea cămară este cea de lemn, casa? Dacă o luaÈ›i aÈ™a, o luaÈ›i după literă. Ori aici dumnezeieÈ™tii PărinÈ›i înÈ›eleg cu totul altfel: Trei uÅŸi ai de încuiat când te rogi: uÈ™a cea de lemn, pentru oameni; uÈ™a buzelor, pentru cuvinte, ca să nu grăieÈ™ti cu nimeni decât cu Dumnezeu; È™i uÈ™a inimii, pentru duhuri, ca să te pogori cu mintea în cămara inimii. Că inima este cămara minÈ›ii."
Pentru ce să ne rugăm?
Pentru ce ne rugăm de obicei? Pentru sănătate, pentru liniÈ™tea casei, pentru împăcare, pentru găsirea unei slujbe ori pentru copii, părinÈ›i È™i alte rude ori prieteni aflaÈ›i în nevoie. Rugăciunea nu trebuie să fie un act de egoism, ci trebuie să ne rugăm stăruitor È™i pentru alÈ›ii. Sfântul Porfirie Bairaktaris ne sfătuieÈ™te "Să nu-L constrângem cu rugăciunile noastre pe Dumnezeu. Să nu-I cerem să ne scape de ceva, ci să cerem de la El putere È™i întărire, ca să le răbdăm pe toate." Un sfat foarte bun, dar oare suntem noi, oamenii de rând în stare de aÈ™a ceva? Oare am uitat ceea ce în Tatăl Nostru este scris, È™i anume „facă-se voia Ta„? Oare acum Dumnezeu trebuie să facă voia noastră prin ascultarea rugilor noastre? Sau dacă rugile nu ne sunt ascultate, asta înseamnă că nu merităm să primim o rezolvare la problemele noastre sau că trebuie să stăruim în rugăciune? Orice rugăciune trebuie să înceapă prin a-I mulÈ›umi Domnului pentru cele primite, deÈ™i noi nu le socotim de cele mai multe ori ca fiind daruri, ci pur È™i simplu ceva ce ni se cuvine. Sănătatea, darurile vorbirii, al mersului, faptul că avem un acoperiÈ™ deasupra capului, sunt doar câteva din lucrurile care nu ni se cuvin, ci ne sunt dăruite. Este greÈ™it să ne rugăm pentru bani, pentru plăceri, pentru ambiÈ›ii ori pentru răul cuiva. Trebuie să ne concentrăm, atunci când ne rugăm, asupra lucrurilor simple dar importante din viaÈ›a noastră. "Adu-È›i aminte că, nu după multă vreme, vei lăsa pe toate cele văzute, cerul È™i pământul, oamenii È™i lucrurile. Adu-È›i aminte că eÈ™ti nimic, cu trupul È™i cu sufletul, că puÈ›in necaz te tulbură pe tine, puÈ›ină durere te arde pe tine, un cuvânt prost te răscoleÈ™te pe tine. Deci, pentru ce nu te desparÈ›i tu puÈ›in de viaÈ›a aceasta? Eu îÈ›i spun È›ie că eÈ™ti dator a te muta de aici, È™i, sus, înlăuntrul porÈ›ilor cereÈ™ti, să-È›i faci È›ie cort È™i, acolo, de-a pururi să petreci. " – Sfântul Ioan Gură de Aur.
StăruinÈ›a în rugăciune, calea către credință
Ca rugăciunea să ne fie ascultată, nu trebuie să o rostim o dată pe fugă È™i atât. Rugăciunea trebuie simÈ›ită, trăită, È™i rostită de mai multe ori pe parcursul unei zile, a unei săptămâni. Numai stăruind în rugăciune È™i credință ne putem ridica la un altfel de rand È™i vom putea privi spiritualitatea altfel. "Rugăciunea este soarele ochilor nematerialnici ai sufletului. După cum soarele este lumină pentru trup, rugăciunea este lumină pentru suflet." – Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, făcător de minuni.
