Ceea ce se vede la organele sexuale feminine...

 Spre deosebire de organele sexuale masculine, organele sexuale feminine sunt, în mare parte, interne.
- Partea exterioară şi vizibilă, care conţine mucoasele, se numeşte vulvă.
- Se distinge în primul rând pubisul, numit de asemenea ÅŸi muntele lui Venus ÅŸi care acoperă oasele pelvisului.
- Apoi urmează labiile mari ÅŸi labiile mici, mai mult sau mai puÅ£in vizibile, conform formei care o au ÅŸi care este unică pentru fiecare femeie. Îndepărtându-le uÅŸor, în zona numită vestibul se găseÅŸte orificiul uretrei ÅŸi puÅ£in mai în spate, intrarea în vagin.
- Labiile mici se unesc la bază ÅŸi formează un capiÅŸon care protejează clitorisul. Având foarte multe terminaÅ£ii nervoase, clitorisul este o sursă majoră de plăcere pentru femeie.

…ÅŸi ceea ce nu se vede la organele sexuale feminine

 Este în interiorul corpului unde se află organele sexuale propriu zise, destinate să asigure funcÅ£iile reproductive.
- De o parte ÅŸi de alta a abdomenului inferior sunt plasate ovarele care produc ovule.
- În continuare se disting trompele, care pornesc de la ovare până la uter. Uterul este destinat să găzduiască un eventual embrion. Datorită influenÅ£ei hormonilor secretaÅ£i de ovare, aspectul său intern se modifică, pregătindu-se astfel să primească ovulul fecundat.
- Având o formă de pâlnie, vaginul are de asemenea multe vase de sânge. Cu o adâncime de aproximativ 8 cm, are particularitatea de a fi foarte elastic, ceea ce permite penetrarea în cadrul relaÅ£iilor sexuale ÅŸi a expulzării bebeluÅŸului la naÅŸtere. La intrarea în vagin există o membrană mai mult sau mai puÅ£in densă numită himen. Himenul este perforat în mijloc pentru a se putea elimina secreÅ£iile menstruale. În mod normal, odată cu prima relaÅ£ie sexuală, himenul se rupe (ceea ce uneori provoacă o sângerare uÅŸoară) sau poate fi un himen elastic care nu va determina o sângerare.

Organele sexuale sunt sensibile la plăcere

 Sursă a plăcerii, sexul feminin reacÅ£ionează la stimulare. În astfel de momente, unele părÅ£i ale anatomiei sale suferă transformări temporare. În timpul excitării, volumul labiilor mici creÅŸte, se înroÅŸesc datorită afluxului sanguin mărit în acea zonă. Clitorisul, odată stimulat, iese din capiÅŸonul său. În interior, vaginul se irigă ÅŸi produce secreÅ£ii pentru a facilita penetrarea. În timpul orgasmului, muÅŸchii vaginului se contractă, iar în repaus, aceÅŸtia îÅŸi reiau forma ÅŸi dimensiunile normale. 

Ciclurile hormonale

 FuncÅ£ionarea organelor sexuale feminine este stabilită conform unui ciclu bine definit care se repetă în mod normal la 28 de zile. În prima fază, ovarele produc hormoni necesari creÅŸterii ÅŸi dezvoltării ovulului, iar această fază durează între 12 ÅŸi 14 zile. În acest timp, uterul se pregăteÅŸte pentru a primi un posibil embrion, adică, un ovul fecundat de un spermatozoid. În timpul acestei dezvoltări embrionare, ovulul este expulzat de una dintre trompe: aceasta se numeÅŸte ovulaÅ£ie. Durata sa de viaţă este doar de câteva zile ÅŸi doar în acest timp poate fi fecundat de un spermatozoid. Dacă este fecundat, se fixează în uter ÅŸi se va dezvolta fătul. Dacă ovulul nu este fecundat, ovulul moare ÅŸi se dezintegrează progresiv. Sângele din care este compus este eliminat prin vagin (aceasta este menstruaÅ£ia), iar ovarele încep să producă hormoni pentru un nou ovul.

Când sună ceasul biologic...

 O femeie poate concepe copii în timpul unei perioade determinate din viaÅ£a sa, deoarece are un număr limitat de ovule care sunt apte să fie fecundate. Această cantitate este determinată la naÅŸtere. Când cantitatea de ovule se epuizează, ovarele încetează rapid să producă hormoni ÅŸi astfel încetează să funcÅ£ioneze. Această oprire definitivă este cunoscută ca fiind menopauza. Există tratamente pentru a compensa neplăcerile datorate încetării funcÅ£ionării ovarelor, însă nimic nu le poate reactiva. TotuÅŸi, aceasta nu înseamnă că femeia nu mai poate avea relaÅ£ii sexuale.

Organele sexuale feminine sunt sensibile la infecţii şi la boli

 Precum toate organele din corpul uman, organele sexuale sunt de asemenea susceptibile să fie contaminate cu germeni sau să fie infectate cu virusuri. Unele boli sau infecÅ£ii sunt benigne (micoze, infecÅ£ii urinare...) ÅŸi se vindecă prin tratamente cu antibiotice, însă altele sunt mai grave. Altele, precum SIDA nu se vindecă. Toate aceste boli ale organelor sexuale feminine sunt contagioase, tocmai de aceea se recomandă a avea o mare responsabilitate odată cu începerea vieÅ£ii sexuale. O bună igienă a organelor sexuale permite prevenirea unor infecÅ£ii, însă nu e suficientă împotriva bolilor cu transmitere sexuală. De aceea, se recomandă să se utilizeze metode de protecÅ£ie eficientă, deoarece organele sexuale sănătoase sunt organe care funcÅ£ionează bine ÅŸi garantează o viaţă sexuală fără probleme sau riscuri ulterioare.