Ce este rugăciunea și când trebuie rostită?

 Indiferent de împrejurarea în care este rostită, rugăciunea este cea mai simplă formă de a ne arăta credința în Dumnezeu, de a mulțumi pentru cele primite și de a cere ceea ce ne dorim de la viață cu ardoare. Iar dacă este cu adevărat trăită, rugăciunea va fi auzită și minunile nu sunt departe de a fi înfăptuite oricui. Rugăciunea nu este o poezie ce trebuie rostită numai la vreme de necaz, ci Sfinții Părinți o considerau hrană pentru suflet, și trebuie rostită permanent, fără vreun motiv anume. Rugăciunea de mulțumire nu trebuie să lipsească zi de zi din viața noastră. Părintele Arsenie Boca spunea că „rugăciunea este un leac vindecător de orice rană, care oprește orice lacrimă și liniștește orice durere. Numai prin rugăciune, nemulțumirile se potolesc, îngrijorările dispar, neliniștea și nerăbdarea încetează iar credința sporește.„

Rugăciunea nu trebuie numai rostită, ci trebuie trăită

 Fie că rostiți rugăciunea cu voce tare ori numai în gând, în șoaptă, în Biserică ori în liniștea casei dvs., rugăciunea capătă alt sens dacă este trăită, și nu pur și simplu rostită. Rugăciunea nu trebuie să fie o rostire automată a unui text ci trebuie să ne angajăm cu întreaga ființă în recitarea ei. Părintele Cleopa Ilie afirma, cu privire la rugăciune și trăirea acesteia faptul că „Mintea trebuie să se pogoare în inimă, că inima este cămara minții.

Relațiile familiale în viziunea Bisericii

 Taina Cununiei este deosebit de importantă în viața unui om. Întemeierea unei familii nu se face la întâmplare, ci cu o persoană potrivită nouă, care să ne împărtășească modul de gândire, care să ne respecte, să ne sprijine și să ne iubească, iar noi la rândul nostru să îi oferim aceleași valori. Atunci când iubirea este binecuvântată de către Biserică și de către Dumnezeu, aceasta trece de la nivelul trupesc și psihologic la cel spiritual, duhovnicesc. Atunci când tinerii se iubesc, trebuie să învețe mai întâi să iubească la nivel spiritual și duhovnicesc, pentru că celelalte vor veni pe parcurs. Foarte mulți tineri în ziua de azi practică așa zisele căsătorii de probă, și anume trăirea în concubinaj, lucru nu tocmai indicat și acceptat de părinți și preoți, însă vremurile s-au schimbat și cu toții trebuie să ne adaptăm. Dar atunci când o cununie este precedată de o spovedanie generală a tinerilor, de post și de rugăciune, aceasta are multe șanse de reușită.

Milostenia

 Milostenia este un cuvânt și un obicei ce trebuie să facă parte din viața oricărui creștin. A ajuta pe cel în nevoie, a oferi mângâiere celui trist, a oferi o pâine celui înfometat sunt printre cele mai frumoase lucruri pe care le putem face pentru semenii noștri. Așa cum Sf. Ioan Gură de Aur spunea, „Rostul celui ce primește est de a împărți„. Milostenia nu se referă numai la cei bogați și cei avuți, ci și la oamenii simpli care din puținul lor oferă și celor mai nevoiași decât ei. Milostenia nu trebuie făcută în ideea în care așteptăm ca Dumnezeu să ne ajute apoi sau să ne împlinească vreo rugăciune așa zisă imposibilă. Nicidecum. Milostenia se face pentru iertarea păcatelor, pentru liniștea sufletului, ca o datorie morală a oricărui creștin, și nici de cum pe premiza „de unde dai Dumnezeu îți dă„. Prin actul de milostenie nu trebuie să așteptăm nimic în schimb, și nici să ne pară rău pentru vreun lucru pe care l-am dăruit sau pentru vreun serviciu pe care l-am făcut.

Rugăciuni pentru diferite trebuințe

 Rugăciunea este hrană pentru suflet. Cu ajutorul rugăciunii reușim să ne apropiem mai mult de Dumnezeu și să ne confesăm Lui. Rugăciunea, însă, nu trebuie privită ca și un colac de salvare miraculos. Oamenii au uitat că, înainte ca Dumnezeu să îi ajute (și El îi ajută pentru că este milostiv, blând și bun), ar trebui ca ei să facă voia Lui. Pentru că fericit este acela care poate spune „Doamne, fă cu mine ceea ce fac eu cu alții„ (Sfântul Grigorie de Nissa). Consecințele faptelor noastre sunt de multe ori dezastruoase iar în momentele de deznădejde, de descumpănire, alergăm cu toții la Dumnezeu. Dar prin rugăciune nu trebuie doar să cerem, Dumnezeu nu este acolo numai când noi vrem ceva. Iar motivul pentru care rugăciunile nu ne sunt ascultate de multe ori, este acela că Dumnezeu știe ce este mai bine pentru fiecare, și nu omul. Dacă fiecare rugă ne-ar fi ascultată s-ar produce haos în lume. Mai mult decât atât, rugăciunea trebuie făcută din toată inima, însoțită de fapte bune, de milostenie, de smerenie, și în orice moment al zilei. Înainte să Îi cerem ceva, întâi trebuie să Îi mulțumim Domnului pentru ceea ce avem. Și cum mulți dintre noi uităm aceste lucruri esențiale pentru orice creștin, apelăm la rugăciune doar atunci când avem o trebuință.

Postul și rolul său în viața creștinilor

 Oricine are în casă un calendar creștin-ortodox și ține rânduielile de peste an știe atunci când este perioadă de post. Miercurea și vinerea sunt zile de post ce se țin toată perioada anului (mai puțin atunci când este notat în calendar Harți). Postul nu este o simplă dietă, înfrânarea de la mâncăruri de dulce, de proveniență animală, ci presupune mult mai mult. A posti nu reprezintă doar evitarea mâncărurilor ce conțin carne, lactate ori ouă, ci include și faptele bune pe care noi suntem datori să le facem și de asemenea și rugăciunile pe care le săvârșim. Postul înseamnă înfrânarea de la anuminte mâncăruri, băuturi, abstinență sexuală chiar, pe o perioadă mai îndelungată ori mai scurtă. De asemenea, postul este însoțit de reținerea de la gânduri, pofte, fapte rele, așadar pe lângă postul trupesc, postul sufletesc este esențial.