„Strigătul„ – Eduard Munch sau reprezentarea suferinÈ›ei în pictură
Una din cele mai enigmatice È™i mai pline de mister lucrări din istoria artei care este comentată È™i la momentul actual este reprezentată de pictura denumită sugestiv „Strigătul„ a celebrului pictor Eduard Munch. Aceasta a fost realizată în anul 1983 È™i reprezintă o siluetă tremurată, nu foarte bine conturată, dar pe fonduri groase È™i dense, iar expresia feÈ›ei ne duce cu gândul la strigătul de disperare a unui om măcinat de angoasele È™i de frământările vieÈ›ii cotidiene È™i nu numai. „Strigătul„ este considerată a fi cea mai sugestivă operă a artistului È™i una din cele mai reprezentative din acest domeniu. Cercetătorii È™i criticii de artă încă o studiază È™i astăzi È™i încearcă să găsească explicaÈ›ii din cele mai diverse cu privire la motivele pe care pictorul le-ar fi avut să exprime cu atâta pasiune acest strigăt de disperare. Pictorul a explicat însă È™i momentul care l-a determinat să picteze acest portret extrem de ciudat, cităm - "Mergeam pe stradă cu doi prieteni. Soarele apunea È™i am simÈ›it o urmă de melancolie. Dintr-o dată cerul s-a făcut roÈ™u sângeriu. Când mă uitam mai atent la norii în flacari am auzit un È›ipăt puternic, nesfârÈ™it, trecând prin natură".
Despre pictorul Eduard Munch
Creatorul minunatului tablou „Strigătul„ este printre cei mai cunoscuÈ›i pictori norvegieni, reuÈ™ind să aducă arta pe alte culmi, exprimând suferinÈ›ele È™i trăirile sufleteÈ™ti în cel mai clar È™i pur mod cu putință. Eduard Munch a creat artă adevărată, a pictat din inimă într-un mod extrem de intim, È™i a fost considerat unul din pionierii artei moderne. SuferinÈ›ele psihice transpuse în opera sa transmit mesaje cât se poate de clare privitorului È™i vor deveni centrul creaÈ›iilor sale. Picturile sale au un caracter cât se poate de inovator prin expresivitatea abstractă a formelor.
Despre tabloul „Strigătul„
Tabloul „Strigătul„ va rămâne în istoria artei drept unul dintre cele mai importante È™i mai sugestive tablouri de acest gen. ÎnsuÈ™i pictorul a avut probleme cu o depresie cu care s-a luptat într-o clinică de specialitate, È™i poate È™i acest lucru a contribuit la măreÈ›ia operelor sale. Pentru a descrie mai bine tabloul, este suficient să ne imaginăm un om cu un trup contorsionat, cu un craniu cadaveric È™i un chip pal, È™ters, cu un gest al mâinilor ce cuprind capul ce transmite spaima È™i neliniÈ™tea lăuntrică, cu ochii larg deschiÈ™i în care putem vedea teama nemăsurată cu care omul trăieÈ™te È™i pe care o înfruntă. Angoasele È™i starea anxioasă a personajului se transmit imediat È™i privitorilor. Acest tablou este expresia pură a fricii lăuntrice È™i a unui psihic labil.
