Iubitului/Iubitei

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi.
Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfinţeşte.
Bărbatul este creierul, femeia - inima.
Creierul primeşte lumină, inima primeşte iubire.
Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin raţiune, femeia este invincibilă prin lacrimi. Raţiunea convinge, lacrimile înduioşează sufletul.
Bărbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremaţia, femeia are intuiţia.
Supremaţia semnifică forţa, intuiţia reprezintă dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil

Aspiraţia bărbatului este către gloria supremă, aspiraţia femeii este îndreptată către virtutea desăvârşită.
Gloria face totul măreţ, virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia este o evanghelie.
Codul corijează, evanghelia ne face perfecţi.
Bărbatul gândeşte, femeia intuieşte.
A gândi înseamnă a avea un creier superior.
A intui, simţind, înseamnă a avea pe frunte o aureolă.
Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are perla care îl împodobeşte, lacul - poezia care luminează.
Bărbatul este un vultur care zboară, femeia – o privighetoare ce cântă. A zbura înseamnă a domina spaţiul, a cânta înseamnă cuceri sufletul.
Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul.

În faţa templului ne descoperim, în faţa sanctuarului îngenunchem.
Bărbatul este plasat acolo unde se sfârşeşte pământul, femeia - acolo unde începe cerul." Victor Hugo

Aseara am iubit din nou

Aseara am învatat din nou sa iubesc. Aseara am învatat din nou sa respir iubire. Recunosc: mi-a fost teama sa vin la întâlnire, mi-a fost teama sa te las sa îmi umbli în suflet, dar macar ai facut-o cu blândete, cu manusile puse. Cu manusi albe de magician ai sters praful amintirilor vechi si ai uns cu miere si suflet balamalele unei inimi ruginite si-ai facut-o sa mearga din nou.

În lumina pala a unui bec galben fata si parul tau pareau aceeasi culoare, doar ochi-ti de-un negru adânc si nepamântesc cotrobaiau în sufletul meu cautând lumina, iar când a întâlnit-o s-au produs scântei. Nu am vazut niciodata ochi atât de negri!

Chiar si când închideai ochii, chipul tau parea venit din alte lumi necunoscute noua, pamântenilor. Genele tale desenau dâre lungi si frumoase de umbre pe obraji, umbre care se prindeau în hora pe ritmul muzicii si-apoi în perechi dansau îmbratisate.

Cuvintele tale se transformau în note muzicale, pe masura ce seara trecea, si se ridicau în aer cu aripi albe.

Mi-ai patruns încet, încet în inima si mi-ai pus flori de nu-ma-uita, apoi în stomac mi-ai aruncat câtiva fluturi, iar pe piele mi-ai lasat tatuaje neterminate facute cu privirea arzânda.

Ai dat drumul iubirii pe care eu o tinusem în lesa si în laturi de teama sa nu ma muste, dar tu ai îmblânzit-o…si-o liniste calda m-a cuprins de sus pâna jos care m-a umplut de bucurie.

Iubesc din nou!

Poezie de dragoste

Mihai Eminescu
Ce e amorul?

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.

De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit să n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.

Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar si cerul si pământ
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamini
Un pas făcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.

Căci scris a fost ca viata ta
De doru-i să nu-ncapa,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.

Poezii de dragoste

Mihai Eminescu
O ramii

"O ramii, ramii la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu stiu se l-ascult;

In al umbrei intuneric
Te asaman unui print,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri si cuminti;

Si prin vuietul de valuri,
Prin miscarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taina
Mersul cirdului de cerbi;

Eu te vad rapit de farmec,
Cum ingini cu glas domol,
In a apei stralucire
Intinzind piciorul gol.

Si privind în luna plina
La vapaia de pe lacuri,
Anii tai se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri".

Astfel zise lin padurea,
Bolti asupra-mi clatinind;
Suieram l-a ei chemare
S-am iesit în cimp rizind.

Astazi chiar de m-as intoarce
A-ntelege n-o mai pot...
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot?