Bârfa, păcatul de zi cu zi
În ziua de astăzi, mai mult sau mai puÈ›in avizaÈ›i, toată lumea vorbeÈ™te de toată lumea. Mai mult, bârfa la colÈ› de stradă între vecine, rude, prietene, cunoÈ™tinÈ›e, s-a mutat în intimitatea căminului lor. Bârfa este acum la ordinea zilei. Deschidem televizorul È™i auzim bârfe despre vedete, ne întâlnim cu prietenele la o cafea È™i bârfim cunoÈ™tinÈ›e care nu sunt de față la conversaÈ›ie, mergem la un eveniment deosebit, la o nuntă, È™i apoi bârfim È›inutele celorlalÈ›i participanÈ›i. Bârfa a devenit, aÈ™adar, un păcat de zi cu zi.
De ce este păcat să bârfim?
Bârfa este considerată a fi un păcat, mai ales din prisma faptului că lucrurile capătă diverse nuanÈ›e atunci când sunt spuse din gură în gură È™i se ajunge aÈ™adar la o minciună gogonată, cu un sâmbure de adevăr, care, pornită de la o simplă bârfă, poate distruge reputaÈ›ia unei anumite persoane, căsnicia sau chiar cariera. Însă bârfitorii, în căutarea lor de a fi puÈ™i la curent cu toate noutățile, îÈ™i pierd liniÈ™tea, demnitatea, inteligenÈ›a, stima de sine, se rănesc cu anumite cuvinte ce se întorc împotrva lor la un moment dat.
Bârfa strică liniÈ™tea căminului, prietenii, întreÈ›ine dispute È™i certuri, È™i cel mai rău este că bârfa porneÈ™te de obicei din plictiseală È™i din răutatea oamenilor. Bârfitorii, cei mai „informaÈ›i” dintre vecini, vor È™ti întotdeauna să spună ora exactă la care s-a întors vecinul de la muncă, sau copilul de la liceu, dacă a întârziat sau a venit cu prieteni. Și întotdeauna se vor găsi doritori să afle ultimele bârfe È™i să întreÈ›ină acest păcat. Însă bârfa este considerată unul din păcatele grave, ce trebuie spus la spovedanie, È™i nu trecut cu vederea sau mascat sub denumirea de „simple discuÈ›ii”.
Ce semeni, aia culegi
O pildă mai de actualitate referitoare la bârfă începe într-un sat nu chiar uitat de lume, în urmă cu câÈ›iva ani. Aici, trăia o femeie mai în vârstă care mereu spunea, cu mare lejeritate la spovedanie, că a bârfit. Și din pricina ei multe familii se destrămaseră, mulÈ›i vecini se aflau în vrajbă unii cu alÈ›ii... Însă într-o zi, la Spovedanie, preotul îi dădu un canon pentru păcatul ei, acela de a bârfi. A pus-o ca următoarea duminică la slujbă, să adune pe drum o mână de frunze uscate. Și când va fi adierea de vânt mai puternică, să le dea drumul din palmă, înainte de a intra în Biserică. La terminarea slujbei, femeia va trebui să adune toate frunzele uscate pe care le-a împrăștiat. Femeia încercă să îÈ™i facă canonul, însă la terminarea slujbei, nu găsi nici urmă din frunzele pe care le adunaseră. Și atunci când s-a mărturisit părintelui următoarea dată È™i i-a spus acest lucru, părintele îi dădu o lecÈ›ie, È™i îi spuse că frunzele sunt de fapt vorbele rele pe care le împrăștie ea zi de zi È™i pe care nu le mai poate lua înapoi, È™i nu È™tie niciodată unde ajung È™i cât de rău pot face...
Scandaluri, intrigi, trăncăneli
Din păcate, în ziua de azi, din ce în ce mai mulÈ›i dintre noi sunt atraÈ™i de asemenea subiecte. Scandalurile la TV, dar È™i cele între vecini ori între rude, intrigile È™i flecăreala de zi cu zi nu mai sunt demult considerate a fi un păcat. Bârfitorii, la nevoie, mai amplifică È™i subiectul, È™i astfel bârfa va fi mai condimentată. Bârfa nu mai este doar un păcat la modă care vinde în ziua de azi , ci este un mod de viață pentru unii. Bârfa porneÈ™te de cele mai multe ori din invidie È™i răutate, dar È™i din plictiseală. De pe limba bârfitorilor, din păcate, nu lipsesc nici prietenii, amicii săi ori chiar rudele È™i vecinii. De aceea, bârfitorii, cei care iscă de cele mai multe ori scandalurile È™i bagă intrigi, arareori au prieteni, pentru că lumea se îndulceÈ™te de bârfa lor, dar se tem ca È™i ei, la rândul lor, să nu ajungă subiect de bârfă pentru alÈ›ii.
