Ajutorul bunicilor

 Cei mai mulți dintre părinți sunt efectiv încântați și peste poate de fericiți pentru sosirea pe lume a copilului lor. Bunicii sunt poate prea încântați, poate chiar mai mult decât părinții! Acest lucru este valabil mai ales atunci când este vorba de sosirea pe lume a primului nepot. Nașterea unui copil poate fi un moment emoționant pentru toată lumea, deopotrivă, părinți și bunici. Bunicii sunt primii „prieteni” de nădejde ai cuplului de tineri părinți. Bunicii pot avea grijă de copil atunci când părinții trebuie să plece ori să se odihnească. De asemenea, dacă tânăra mămică suferă de depresia post-natală, bunicii se pot dovedi un real ajutor, mai ales dacă aceasta are nevoie de somn.

Bunicii, bonele de nădejde ale nou-născutului

 Bunicii sunt primele persoane de încredere cu care părinții vor lăsa bebelușul atunci când aceștia trebuie să plece undeva, de urgență, sau poate într-o vacanță, ori au nevoie să recupereze nopțile pierdute de somn. Așadar, ajutorul venit din partea bunicilor este unul de mare folos. Dar conflictele între generații pot apărea destul de repede, de vreme ce bunicii consideră că știu ceea ce este mai bine pentru copil, atâta timp cât la rândul lor, și ei au crescut copii sănătoși, iar părinții se pot simți lezați de această atitudine.

Bunicii (îndeosebi bunicile) pot ajuta tinerii părinți mai ales la treburile casnice. Așadar, gătitul, spălatul vaselor, al hăinuțelor nou-născutului, curățenia, toate pot fi făcute de către bunică, în vreme ce mama se ocupă exclusiv de copil. Așa este și normal pentru a se evita conflictele și tensiunea din familie. Bunicii nu trebuie să insiste prea mult cu ajutorul în ceea ce privește rutina nou-născutului, dar nici nu trebuie să pară inabordabili, deoarece tânăra mamă va intra foarte ușor în depresie dacă va simți că nu are parte de sprijin.

Comunicarea este cheia intre părinți și bunici

 În primul rând, o discuție între tinerii părinți și bunici ar lămuri puțin lucrurile. Așadar, lucrurile trebuie expuse de dinainte, iar dorința tinerilor părinți trebuie respectată, oricât de greu ar fi și oricât de inadecvate ar părea unele cereri. Bunicii pot pune întrebări cu referire la activitățile la care ar putea să ajute, iar părinții vor stabili de comun acord asupra acestui lucru. Unii părinți spre exemplu ar putea să nu accepte ca bunicii să adoarmă copilul, să îl hrănească ori să îl scoată la plimbări în parc, dar ar avea nevoie de o persoană de ajutor în bucătărie, ori la curățenie, ori chiar un prieten de nădejde. Iar cu respect de ambele părți, acceptare a situației și o bună comunicare, lucrurile ar putea decurge mai mult decât perfect.

Bunicii și noile tendințe

 Bunicii ar trebui de asemenea să își amintească că lucrurile s-au mai schimbat de când au crescut ei copii. Iar informarea este esențială atunci când bunicii își doresc să își ajute copiii. Spre exemplu, acum alăptarea este recomandată vreme de doi ani, în timp ce înainte, copilul era alăptat cel mult până la șase luni. De asemenea, schema de diversificare nu mai seamănă cu cea de dinainte. Accesul la internet a schimbat complet lumea. Așadar, acum sunt accesibile pe internet tot felul de studii, de cercetări și de dovezi exacte a unor teorii cu privire la creșterea și educarea copiilor. Bunicii ar trebui să se informeze mai mult cu privire la noile cercetări, iar dacă acest lucru oarecum nu este posibil, aceștia trebuie să accepte dorințele părinților și convingerile lor. Spre exemplu, metoda cry-it-out nu mai este deloc acceptată într-o societate în care se pune mai mult accent pe apropierea dintre părinți și copii, pe contactul vizual permanent, pe ținutul în brațe sau în wrap, pe contactul piele-pe-piele, pe alăptatul prelungit. Dar bunicii nu trebuie să fie văzuți ca având viziuni învechite asupra creșterii și educării copiilor, iar tinerii părinți nu trebuie judecați după tendințele noi pe care le adoptă. Bunicii au o anumită părere despre cum ar trebui crescut și educat un copil, în vreme ce părinții învață constant acest lucru.

Cum pot participa concret bunicii la creșterea și educarea nepoților?

 Teoretic, bunicii pot face foarte multe lucruri. Practic, se vor rezuma numai la lucrurile asupra cărora părinții vor cădea de acord. Sprijinul emoțional necondiționat este mai mult decât necesar, de ambele părți, și nu expunerea metodelor personale de creștere a copiilor și judecarea celorlalți. Cu alte cuvinte, bunicii nu pot participa foarte activ în creșterea și educarea copiilor decât dacă părinții sunt de acord cu acest lucru și dacă unele reguli foarte clare nu sunt stabilite de la bun început. Bunicii pot ajuta cu pregătirea mâncării, cu o curățenie generală săptămânală, și, de ce nu, pot lua copilul la o plimbare în vreme ce mama se relaxează puțin făcând activitățile care îi fac plăcere.