Relațiile familiale în viziunea Bisericii

 Taina Cununiei este deosebit de importantă în viața unui om. Întemeierea unei familii nu se face la întâmplare, ci cu o persoană potrivită nouă, care să ne împărtășească modul de gândire, care să ne respecte, să ne sprijine și să ne iubească, iar noi la rândul nostru să îi oferim aceleași valori. Atunci când iubirea este binecuvântată de către Biserică și de către Dumnezeu, aceasta trece de la nivelul trupesc și psihologic la cel spiritual, duhovnicesc. Atunci când tinerii se iubesc, trebuie să învețe mai întâi să iubească la nivel spiritual și duhovnicesc, pentru că celelalte vor veni pe parcurs. Foarte mulți tineri în ziua de azi practică așa zisele căsătorii de probă, și anume trăirea în concubinaj, lucru nu tocmai indicat și acceptat de părinți și preoți, însă vremurile s-au schimbat și cu toții trebuie să ne adaptăm. Dar atunci când o cununie este precedată de o spovedanie generală a tinerilor, de post și de rugăciune, aceasta are multe șanse de reușită.

Sfaturi duhovnicești pentru soț și soție

 Soții nu trebuie să își îngăduie jigniri, violențe și grosolănii. Soții se căsătoresc unul cu celălalt pentru a se ajuta, pentru a forma o familie, pentru a crește copii, și nicidecum pentru ca un partener să devină obiectul celuilalt. Adeseori soții își aruncă jigniri unul celuilalt sau recurg la acte de violență, la înșelătorii ori la trădări, lucru nu tocmai bun pentru sănătatea familiei. Înainte de a arunca cu jigniri ar trebui să ne liniștim și să nu ne manifestăm în fața celuilalt într-un fel jignitor.

 Acest lucru este deopotrivă valabil pentru bărbați și femei. De asemenea, nici pentru soțiile cu soții căzuți în patima alcoolului nu este ușor. Dar cu răbdare și înțelegere, lucrurile s-ar putea rezolva. În caz că nu există cale de întoarcere și lucrurile iau o turnură nu tocmai plăcută, Biserica nu sprijină îndurarea multor acte necugetate din partea partenerului doar de dragul de a rămâne căsătoriți. Dar nici despărțirea nu trebuie să se facă rapid, impulsiv, la primul gest de acest gen. Tiradele de reproșuri și de predici, certurile în fața copiilor s-ar putea rezolva mult mai simplu printr-un „iartă-mă„ indiferent dacă ne călcăm pe orgoliu sau nu.

Sfaturi către o soție creștină

 Femeile sunt cele ce poartă copiii în pântece, ce au grijă de casă, mai au și o carieră, în vreme ce bărbații trebuie să le respecte pentru acest lucru și să le arate apreciere. De asemenea, și soțiile trebuie să aprecieze soții pentru că aceștia țin bunăstarea familiei și pentru că le susțin în acțiunile lor. Este bine ca deciziile să fie luate de comun acord, pentru că, o dată căsătoriți, intrăm într-o familie, formăm un tot, un singur suflet. Toate îndatoririle soției și mamei trebuie împlinite cu conștiinciozitate și nu trebuie neglijat niciun aspect al stării de bine al familiei. Femeia este cea care se duce cel mai des la Biserică, cea care se roagă cel mai mult pentru copii, cea care lasă de la ea și își calcă pe orgoliu pentru a fi liniște și armonie în familie. Femeile cu bărbați necredincioși sau care nu sunt atât de apropiați de Biserică și de învățăturile creștine, nu ar trebui să facă mare caz din acest lucru pentru a nu se ajunge la certuri, dar nici nu trebuie să neglijeze datoria ei de creștin pentru a-l aduce mai aproape de Dumnezeu, pas cu pas. Soția trebuie să fie bună, înțelegătoare și răbdătoare cu soțul și cu copiii. Să nu uităm că soția trebuie să îi fie și o bună confidentă soțului, să îl sprijine cu sfaturi și să nu își neglijeze îndatoririle de femeie.

Sfaturi către un soț creștin

 Și bărbații trebuie să țină cont de anumite sfaturi pentru a le merge bine în căsnicie. În căsnicie, Biserica susține că dragostea ar trebuie să vină dinspre bărbat spre femeie și să îi arate dragostea precum și faptul că truda și strădania lui de la locul de muncă și nu numai au ca singur scop să o facă fericită și familia să fie liniștită și unită. De asemenea, să nu uităm faptul că soțul trebuie să fie pentru soție uneori frate, alteori tată, uneori prieten și întotdeauna bărbat al ei. Dacă va înțelege acest lucru, soții vor avea parte de o relație armonioasă și de liniște în familie. Soțul trebuie să țină cont că este capul familiei și că deciziile importante sunt în mâna lui, dar să nu neglijeze nici punctul de vedere al soției. Soțul nu trebuie să își trădeze soția și legătura dintre ei, și nici să o lovească, să o batjocorească sau să o supună unor lucruri pe care ea le refuză, lucruri mai intime. Femeia se ține aproape prin iubire și delicatețe, nu prin mânie, dojană, ură și bătăi. De asemenea, bărbatul trebuie să țină cont că gelozia femeii vine din dragostea sa pentru el, și atunci când vede gesturi amabile pe care le face unei colege de muncă, a unei prietene, în sufletul ei se aprinde invidia. După nașterea unui copil, soția nu mai caută atât latura sexuală a soțului, ci și tandrețea și afectivitatea acestuia. Mai mult decât atât, nu trebuie să existe lucruri pe care soții să și le ascundă ci, dacă sunt onești unul cu celălalt și dacă se iubesc suficient, familia va fi unită. Atât de mare este taina căsătoriei, încât, fără dragostea și aprecierea soțului ori a soției, golul produs de ruptura dintre soți nu poate fi umplut în inima lui/ei de niciun fel de altă dragoste (nici cea a copiilor sau a părinților, ori a prietenilor).

 Așadar, cea mai mare îndatorire a soților este să se iubească, să se respecte și să își crească copiii în spirit creștin. Atât soțul cât și soția trebuie să fie deschiși unul cu celalalt pentru a se evita despărțirile și traumele produse în urma divorțului.