Milostenia

 

Milostenia

milostenia

 Milostenia este un cuvânt și un obicei ce trebuie să facă parte din viața oricărui creștin. A ajuta pe cel în nevoie, a oferi mângâiere celui trist, a oferi o pâine celui înfometat sunt printre cele mai frumoase lucruri pe care le putem face pentru semenii noștri. Așa cum Sf. Ioan Gură de Aur spunea, „Rostul celui ce primește est de a împărți„. Milostenia nu se referă numai la cei bogați și cei avuți, ci și la oamenii simpli care din puținul lor oferă și celor mai nevoiași decât ei. Milostenia nu trebuie făcută în ideea în care așteptăm ca Dumnezeu să ne ajute apoi sau să ne împlinească vreo rugăciune așa zisă imposibilă. Nicidecum. Milostenia se face pentru iertarea păcatelor, pentru liniștea sufletului, ca o datorie morală a oricărui creștin, și nici de cum pe premiza „de unde dai Dumnezeu îți dă„. Prin actul de milostenie nu trebuie să așteptăm nimic în schimb, și nici să ne pară rău pentru vreun lucru pe care l-am dăruit sau pentru vreun serviciu pe care l-am făcut.

 

Ce este milostenia?

 Milostenia este datoria fiecărui creștin de a-și ajuta semenii. Milostenia este un gest creștin făcut din dragoste dar și din compasiune pentru cei aflați în nevoie, și este un dar extrem de prețios. Valoarea milosteniei constă în ajutorarea celui la nevoie, însă milostenia nu trebuie făcută numai în luna cadourilor sau în apropierea vreunei sărbători importante, ci milostenia se face atunci când cel de lângă noi are nevoie și noi avem puterea de a-l ajuta.

 Milostenia stă în firea omului, însă în ultimii câțiva zeci de ani, am cam pierdut acest minunat dar de la Dumnezeu, acela de a dărui la rândul nostru câte ceva, cât putem. O mână de ajutor întinsă unei persoane aflată fără mângâiere sau în neputință este mai mult decât binevenită. Iar oferirea bunurilor materiale ( a nu se înțelege că trebuie să oferim neapărat bani) este la fel de importantă. Am putea găsi o familie aflată în mari nevoi, cu mulți copii și părinții care nu se ajung cu banii pentru a-i putea ajuta. O sacoșă de hăinuțe mai vechi ale noastre sau ale copiilor noștri, o jucărie, o pungă de zahăr, făină, ulei, chiar și o oală de mâncare este mai mult decât binevenită. Dar cu o floare nu se face primăvară. Nu este suficient să oferim o singură dată pentru a ne considera milostivi. Ci de fiecare dată când avem ocazia să facem un gest nobil, să nu mai stăm pe gânduri și să nu căutăm defecte ale celor din jurul nostru pentru a nu-i ajuta.

 

Cum putem ajuta?

 A ajuta este extrem de simplu. Sunt atâția oameni care au nevoie de ajutorul și de sprijinul nostru, dar noi pur și simplu nu îi vedem. Familii sărace sunt peste tot în țara noastră, nici nu trebuie să căutăm prea mult. Dacă totuși nu găsim o familie de suflet, putem oferi unui cerșetor. Acum, cu evoluția tehnologiei, sunt atâtea website-uri pline cu anunțuri umanitare din fiecare județ în parte. Poate că tehnologia totuși este liantul nostru cu cei în nevoi. De asemenea, vedem la televizor o mulțime de campanii umanitare pentru copii bolnavi, încât este imposibil practic să nu putem ajuta pe cineva în nevoie. Simpla donare de sânge poate salva o viață. Putem ajuta prin oferirea unor obiecte, a hainelor, pe care nu le mai folosim. Spre exemplu, o familie nevoiașă ar avea mare nevoie de aragazul pe care vreți să îl aruncați pentru că nu mai este bun și vreți unul mai performant. De asemenea, o viață nouă pot primi și oamenii care au mare nevoie de un pat mai vechi, de un șifonier, de un pătuț de copii ori de o bicicletă sau de un cărucior. Să nu uitați să oferiți produse. De fiecare dată când mergeți la cumpărături, luați în plus o cutie de mazăre, o pungă de făină, una de griș, o conservă, în general alimente neperisabile pe care le puteți oferi nevoiașilor.

 

De ce să ajut?

 Pentru că puteți, pentru că este de datoria noastră să ajutăm și pentru că vă veți simți mult mai bine făcând un astfel de gest. Milostenia însoțită de spovedanie, de împărtășanie, de mersul la Sfânta Liturghie este cea mai bună cale spre a fi un bun creștin. Pentru milostenie nu avem neapărat nevoie de bani, ci de bunăvoință, iar atunci când avem bunăvoință, nu contează că suntem săraci sau că avem datorii în bancă, ci putem ajuta. Atunci când facem milostenie, averea și bunurile noastre nu se împuținează, ci sporesc. De regulă, atunci când oferim ceva cuiva, la rândul nostru primim înapoi de la altcineva, de care avem cu adevărat nevoie. A împrumuta pe nevoiaș cu dobândă nu este milostenie, ba dimpotrivă. Fără milostenie, nu ne putem mântui.