Angelologia este studiul îngerilor.

 Angelologia este ramura teologei care intenționează să explice originea și calitățile ființelor spirituale pe care tradiția iudeo-creștină le numește îngeri.

 Angelologia este o disciplină teologică, mitologică și istorică ce se bazează pe vechile texte religioase, operele de artă și observațiile contemporane vizavi de îngeri și de rolul lor în lumea vizibilă și invizibilă.

 

Originile îngerilor în religie

 Nu se cunoaște cu exactitate de când se menționează îngerii în textele religioase din lume, însă figurile ființelor înaripate care au funcția de a fi mesagerii zeilor apar în religiile cele mai vechi ale umanității. Textele milenare precum cele sumeriene, egiptene, persane și hinduse menționează ființe similare îngerilor.

 

Angelologia creștină

 Studiul creștin al îngerilor face parte din Biblie, textul sacru al creștinismului. Concluziile principale ale angelologiei creștine referitor la originea și la funcția îngerilor sunt:

 - Îngerii sunt servitorii și cei care împlinesc totodată voința lui Dumnezeu. (Geneza 19,1-25)

 - Îngerii sunt mesagerii lui Dumnezeu. (Geneza 10,3)

 - Îngerii se află în prezența lui Dumnezeu în mod constant (Matei 18,10). Principala lor funcție este de a fi atenți la ordinele lui Dumnezeu, de a se ruga pentru ființele umane, de a-l adora pe Dumnezeu în mod continuu, de a veghea asupra ființelor umane, de a cânta și de a slăvi perfecțiunea lui Dumnezeu. (Apocalipsa 8,3)

 - Îngerii sunt legătura directă dintre Dumnezeu și ființa umană (Geneza 28,12). Ei sunt de asemenea gardieni, protectori și apărători ai justiției divine.

 - Există arhangheli (Iudei 9 unde prefixul αρχ=arh indică supremația) dintre care cei mai importanți sunt menționați după nume în Biblie: Mihail, Gabriel și Rafael (Tobia 5, 4)

 La începutul creștinismului, misticii care au studiat angelologia s-au referit la cărțile care în acele vremuri aveau o mare autoritate, deoarece ulterior au fost scoase din pero Biblie. Cărțile lui Enoh 1, 2 și 3 sunt exemple ale acestor resurse angelologice.

 

Angelologia din Noua Eră

 Noua Eră sau New Age – (termenul în engleză) definește un curent spiritual occidental apǎrut în a doua jumătate a secolului 20. Adepții acestui curent pretind o apropiere mai mare de spiritualitate, ei susținând cǎ acest lucru este necesar pentru ca omenirea sǎ poatǎ intra într-o „nouǎ vârstǎ”, în care va domni armonia universalǎ.  Curentul presupune "apropierea tradițiilor spirituale și metafizice și infuzia lor cu influențe de la psihologia dezvoltării personale și motivațională, medicina holistică, parapsihologie, studii ale constiinței, fizica cuantică". (conform Wikipedia)

 Noua Eră se evidențiază datorită tendințelor sale gnostice. Cu toate că literatura sa specifică ia în considerare sursele tradiționale referitoare la îngeri precum Biblia sau Zoharul, accentul angelologiei Noii Ere cade asupra cunoașterii prin experiență directă.

Conform mișcării Noua Eră, ființele celeste:

 - Sunt desemnate pe viață unei persoane.

 - Au nume și comunică cu ființele umane atunci când sunt invocate.

 - Fiecărui arhanghel îi corespund anumite culori, elemente, pietre semiprețioase sau prețioase și planete.

 - Îngerii, arhanghelii și toate ierarhiile angelice au domenii specifice de acțiune, cum este de exemplu Arhanghelul Rafael care este un vindecător divin prin excelență, etc.

 - Îngerii intermediază rugăciunile ființelor umane, intervin pentru acestea și oferă ajutor în cazuri de urgență și în situații limită.

 Angelologia este o ramură a teologiei care în prezent este în continuă dezvoltare și cercetare. Experiențele angelice, literatura și textele vechi ajută ființa umană să tragă propriile concluzii și să recunoască propria sa viziune personală asupra funcției și a naturii îngerilor lui Dumnezeu.

 

Angelologia ebraică

 Biblia ebraică este baza angelologiei. Atât angelologia creștină cât și cea a Noii Ere pornesc de la acest text în definirea conceptului de îngeri.

 În Biblia ebraică, un malakh (plural Malakhim) este un înger mesager care apare în mod repetat în literatura rabinică și în liturgia iudeică tradițională. Mal'akh înseamnă de asemenea înger în limbajul ebraic modern.

 Angelologia ebraică se studiază conform a trei perioade: perioada biblică, cea talmudică și midrasică și perioada medievală.

 În perioada biblică, studiul îngerilor se bazează pe mențiunile acestora în Biblia ebraică.

 Perioada talmudică și midrasică include interpretarea rabinilor referitor la evenimentele biblice.

 Angelologia mistică medievală a ajuns în perioada sa cea mai sofisticată în vremea evreilor germani din secolul 13, care s-au evidențiat prin descrierea elaborată a îngerilor și prin adaptarea acestora la toate necesitățile vieții cotidiene. Acest tip de angelologie ebraică a ajuns să semene mai mult cu angelologia creștină din același secol.

 

Ierarhia îngerilor în iudaism este următoarea:

 1. Hayot Ha Kodesh
 2. Ophanim
 3. Erelim
 4. Hashmallim
 5. Serafimi
 6. Malakhim sau Mesagerii
 7. Elohim sau "Ființele divine"
 8. Bene Elohim sau "fiii ființelor divine"
 9. Heruvimi
 10. Ishim