Și copiii au dreptul la intimitate

 Ca și părinte, este greu să te abții efectiv să nu îți bagi puțin nasul prin lucrurile intime ale copilului. Fie că arunci o ocheadă în ghiozdan să vezi dacă este vreun pachet de țigări ascuns pe undeva, prin vreun buzunăraș ascuns, fie că încerci să pui mâna pe telefon în căutarea unui mesaj nelalocul lui, ori îi cauți jurnalul secret, toate acestea se numesc violare a intimității. Da, doamnelor și domnilor, copilul dvs. nu este proprietate personală, ci are dreptul la propriile vise, speranțe, idei intime, prietenii, sentimente, și de asemenea are dreptul la intimitate. Poate că nici dumneavoastră nu v-ar conveni să vă urmărească în permanență cineva, să vă verifice în căutarea unui singur semn de slăbiciune, pentru ca mai apoi să vă pierdeți complet încrederea în acea persoană. De fapt, când îl controlați pe cel mic în acest fel, îl transformați într-un fel, într-o persoană mai timidă, mai retrasă, și cel mai important lucru este că îl veți face să își piardă încrederea în dvs.

Copiii și Jurnalul

 Intrați în camera fiului sa fiicei dvs. și dintr-o dată, în timp ce mai aranjați lucrurile, îl vedeți…este jurnalul , acel lucru intim de care nici măcar nu ar trebui să știți că există. Și totuși, l-ați găsit. Vă puteți oare abține să nu aruncați un ochi în interior? Oare ați putea să nu răsfoiți nici măcar o pagină? Cei mai mulți părinți din păcate nu se pot abține să nu intre cu picioarele în viața copilului lor, oricât de mic sau de mare ar fi. Poate că vă întrebați în gând dacă acel jurnal ascunde ceva ce ar trebui să știți, ceva atât de grav încât dvs. ca și părinte ar trebui să fiți informat. Și exact pe această premisă merg toți părinții atunci când se uită în jurnalul fiului sau fiicei lor – Dacă ascunde ceva grav? Nu ar trebui să știu și eu, ca mamă sau ca tată? Deși tentația este foarte puternică, ar trebui să îi rezistați. În primul rând trebuie să știți că nu este corect să faceți acest lucru, să îi căutați în lucrurile personale, să îi citiți jurnalul, să cereți desfășurătorul discuțiilor și sms-urilor pe telefon… Ați putea încerca să discutați cu copilul dacă vreți să vă manifestați grija pentru ceea ce se întâmplă în viața lui dar în nici un caz nu încercați alte metode ce presupun încălcarea intimității sale.

Incă din copilărie, copii manifesta tendințe spre intimitate

 Intimitatea se dobândește încă din copilărie, și sentimentul acesta minunat pe care cu toții îl manifestăm. Acela de a avea gânduri, sentimente, trăiri intime, neștiute de nimeni. Iar dacă unii dintre noi simt nevoia să le așterne pe hârtie, este și mai bine. Pare că timpul se scurge foarte repede, nu-i așa? Parcă mai ieri copiii erau mici, și noi știam totul despre ei. Știam la ce oră trebuie să mănânce, cu cine se întâlnesc, mergeau cu noi de mânuță pe afară… Erau dependenți de noi ca și părinți. Dar timpul trece și este și normal ca fiii și fiicele noastre să își manifeste sentimente de intimitate, tendințe spre independență. Noi, ca și părinți, suntem mândri de primii pași pe care îi fac, de primele cuvinte care le spun, râdem atunci când se joacă și se ascund de noi, dar mai târziu, vine momentul când își ascund bilețelele primite de la colegii lor, închid ușa camerei atunci când vorbesc la telefon, și nevoia lor de a fi singuri ne întristează. Nu vom mai ști totul despre ei, nu le vom ști toate trăirile, nu îi vom putea ajuta de fiecare dată cu un sfat, și tot ceea ce părintele simte în acele momente este respingere, pentru că, în străfundul nostru, credem că suntem oarecum ”proprietarii” copiilor noștri.

Să nu fim indiscreți cu copii nostrii

 Aceasta este prima regulă prin care ne putem înțelege cu copiii noștri, și îi putem înțelege. Desigur, ar fi indicat să lăsăm la o parte orgoliile și sentimentele contradictorii, să nu ne simțim respinși și să ne înțelegem copiii. Spre exemplu, de fiecare dată se iscă o ceartă destul de urâtă atunci când facem curat în camera copiilor. Aceștia nu își mai găsesc apoi nimic din lucrurile pe care le aveau împrăștiate într-o dezordine organizată, iar noi le reproșăm că nu fac niciodată curățenie. Greșit! Putem evita aceste conflicte și aceste tendințe de a căuta pe unde nu trebuie printr-o simplă discuție în care să ne anunțăm copiii că nu îi vom ajuta la curățenie decât atunci când aceștia sunt de acord, în rest, veți stabili de comun acord o zi în care își vor strânge lucrurile. Nici nouă nu ne convine, în fond, dacă cineva ne umblă prin corespondență sau prin lucrurile personale, prin geantă, e-mailuri, sms-uri. Noi de ce am proceda invers?

Copilul se comporta ciudat

 Dacă bănuiți ceva grav, ori suspect în legătură cu copilul dvs., dacă îl vedeți schimbat ori abătut, și vă gândiți că poate îl șicanează un coleg, ori ia note proaste, absentează fără să vă spună, s-a îndrăgostit, fumează, fură, ori orice altceva, cea mai bună metodă este discuția liberă. De foarte multe ori aceasta funcționează. Dacă reușiți să căpătați încrederea copilului dvs. atunci multe lucruri pot fi evitate cu o simplă discuție. Dar dacă este cu adevărat ceva serios? Dacă ascunde copilul ceva mult mai grav? Ei bine, în acest caz, indiciile vor fi mai mult decât evidente. Nu este necesar să căutați prea mult prin lucrurile copilului. Vă vor sări în ochi chestiile mai evidente, și în plus starea de spirit a copilului trebuie să vă dea de gândit, dar evitați să vă amestecați în viața lui personală prea devreme, fără indicii concludente, și încercați să aveți puțină încredere în copilul dvs.