Sindromul copilului zgâlțâit
Poate că nu toți ne naștem părinți, și venirea pe lume a unui copil este un motiv de bucurie, dar, din păcate, acest copil nu vine și cu un „manual de instrucțiuni„. Așadar, părinții trebuie să se bazeze pe propriile instincte, materne sau paterne, și să își înconjoare copiii de dragoste și de căldură sufletească. Din păcate, unii dintre părinți nu reacționează tocmai potrivit atunci când bebelușul plânge fără oprire. Cauzele plânsului sunt multe, printre care și colicii, senzația de foame, de sete, dorința de iubire, de a fi luat în brațe și de a simți căldura mamei, un disconfort, și lista poate continua. Însă părinții se sperie de multe ori și se răzbună pe cel mic pentru plânsul necontrolat al acestuia, zgâlțâindu-l. Sindromul copilului zgâlțâit nu este de neglijat mai ales că bebelușii pot rămâne cu sechele pe viață din cauza acestor manifestări brutale ale părinților.
Ce este sindromul copilului zgâlțâit?
Sindromul copilului zgâlțâit nu este o afecțiune în sine, o boală, ci mai degrabă o serie de semne și simptome ce se încadrează într-un anumit tipar. În engleză este cunoscut sub denumirea de Shaken Baby Syndrome și reprezintă o zgâlțâire violentă a copilului, până la producerea unor leziuni grave la nivelul ochilor, creierului sau oaselor. Dacă adultul este depășit de situație atunci când copilul plânge, atunci acesta îl ia de subțiori în încercarea de a-l liniști (fără rea-voință de cele mai multe ori) și îl scutură. Femei și bărbați de toate vârstele și de toate clasele sociale sunt predispuși la zgâlțâirea copilului.
Cât de gravă este zgâlțâirea copilului?
Copilul este o ființă extrem de firavă și creierul său precum și oasele sunt foarte fragile. De aceea, zgâlțâirea sau scuturarea copilului se manifestă prin leziuni grave și uneori permanente la nivelul gâtului, creierului, ochilor și membrelor, practic al întregului corp. Medicii specialiști compară această scuturare cu sentimentul pe care îl trăiește un adult implicat într-un accident de mașină. Sindromul copilului zgâlțâit cauzează și moarte în rândul bebelușilor, aproximativ în 30 la sută din cazuri. Hemoragiile pe suprafața retinei sau a creierului afectează iremediabil viața copilului. De asemenea, o zgâlțâire puternică poate provoca și ruperea oaselor și fracturarea membrelor.
Cum recunoaștem copiii ce suferă de sindromul copilului zgâlțâit?
Nu este simplu să recunoaștem acești copii deoarece manifestările sunt din cele mai diverse. Spre exemplu, ne putem pune întrebarea, de ce un copil perfect sănătos, fără probleme de coagulare a sângelui, orbește subit? În România, din păcate, nu există legislație în vigoare pentru a depista și a recunoaște această problemă. Majoritatea copiilor ce suferă de acest sindrom au o vârstă mai mică de un an și riscul scade o dată cu înaintarea în vârstă. Acești copii pot părea apatici, cu o vizibilă tulburare la nivelul ochilor sau a gândirii, și de cele mai multe ori după un astfel de episod, copilul chiar își pierde cunoștința. De asemenea, copiii zgâlțâiți constant și fără urme vizibile pot fi mai retrași și mai temători.
Semne și simptome imediate ale copilului zgâlțâit
Un copil ce tocmai a fost scuturat prezintă anumite simptome precum mișcări oculare anormale (rotatorii), va respira cu dificultate, se va învineți. De asemenea, el își poate pierde starea de conștiență sau poate avea convulsii. Agitația, tulburările de somn inexplicabile, incapacitatea inexplicabilă de a se alimenta, plânsul neconsolat, slab sunt alte simptome ale sindromului în discuție. Acești copii pot rămâne cu retard mental sever sau cu paralizii, cu tulburări de comportament ori convulsii.
Jocurile nu sunt un motiv al acestor simptome însă scuturarea copilului, este. Părinții ar trebui să se calmeze și să plece din cameră câteva minute atunci când simt că nu mai pot, în loc să-și traumatizeze copilul pe viață. În străinătate chiar există un asemenea caz, în America, în care mama în vârstă de 22 de ani a unui bebeluș l-a omorât prin zgâlțâire din cauză că acesta plângea necontrolat și a deranjat-o din jocul de FarmVille pe rețeaua de socializare Facebook... Un exemplu mai elocvent despre traumele acestui sindrom nu există.