A face dragoste

                                                         

A face dragoste

a face dragoste 1 Odată cu vârsta pubertăţii în viaţa omului pătrunde o energie care, ulterior, îşi va pune amprenta pe toate trăirile sale. Sexualitatea este o componentă fundamentală în dezvoltarea vieţii. Sunt puţini oamenii care să nu fie influenţaţi de sexualitate în luarea unor decizii importante din viaţa lor sau, care să nu fie influenţaţi de sexualitate în percepţia trăitului, în comportamentul social, în construirea stării de fericire sau a climatului armonios de dezvoltare personală. Ba chiar mai mult, s-a constatat că principala cauză pentru ratarea unei cariere este tot sexualitatea.

  Cu toate că aproape întregul comportament al unui adult este sub semnul sexualităţii, aceasta rămâne pentru cei mai mulţi dintre noi o piatră de poticnire sau o sursă importantă de stres şi frustrări. Sexualitatea este prea puțin cunoscută pentru a putea fi exersată corect. Sunt rari oamenii care au urmat de-a lungul vieţii o instruire cât de cât semnificativă prin intermediul căreia să-şi propună să înţeleagă mai bine sexualitatea și să o integreze în mod armonios în viața lor.

  A face dragoste este o acţiune fundamentală pentru cei mai mulţi dintre noi şi întreaga viaţă are de câştigat dacă această acţiune va fi cunoscută şi exersată cât mai bine. Chiar dacă fiecare om are modalitatea sa proprie de a face dragoste există o serie de repere generale fără de care nu se poate asigura o integrare fericită a sexualităţii în contextul celorlalte acţiuni fundamentale ale omului.

  În primul rând, sexualitatea trebuie să fie strâns legată de afectivitate. Cu alte cuvinte, mulţi încă n-au parcurs drumul de la „a face sex” la „a face dragoste. În timp ce „a face sex” este o acţiune instinctuală care ţine de natura noastră animalică, „a face dragoste” este o acţiune umanizată, este o acţiune care scoate în evidenţă cel puţin un dram de suflet sau de conştiinţă.

  O altă idee fundamentală care trebuie înţeleasă în profunzime este că trăirea sexualităţii diferă foarte mult din punct de vedere fiziologic şi psihologic de la bărbat la femeie. Bărbatul şi femeia percep sexualitatea într-un mod complementar şi ca atare va diferi şi întregul comportament legat de exercitarea acestei acţiuni. Gândirea reducţionistă, simplistă şi rigidă care ne face să credem că celălalt simte acelaşi lucru ca şi noi, poate constitui o piedică foarte importantă în calea fericirii unui cuplu de îndrăgostiţi.

a face dragoste  A face dragoste implică întotdeauna o interacţiune profundă între sufletul nostru şi al celuilalt chiar dacă nu toată lumea este conştientă de această interacţiune. Starea de armonie a unui cuplu depinde de existenţa unor minime afinităţi pe plan fizic, psihic, intelectual şi spiritual. Sunt persoane care, chiar dacă se plac mult una pe cealaltă acest lucru nu este suficient pentru ca ele să formeze un cuplu fericit. Trebuie să existe compatibilităţi de ordin anatomic, compatibilități de natură intelectuală și compatibilități caracteriale, temperamentale sau sufletești. Nu în ultimă instanță trebuie să existe o compatibilitate genetică între cei doi pentru a se simți atrași reciproc unul de celălalt. Pentru fiecare om există persoane de sex opus care formează ceea ce numim „genul” acesteia. Când întâlneşti o persoană de sex opus nepotrivită din punct de vedere genetic vei spune că „nu e genul meu” cu toate că nu vei şti ce vrei să spui prin aceasta.

  Mai trebuie să ştim că actul sexual are două funcţii principale: procrearea şi extazul. Cele două funcţii pot fi separate. Cei mai mulţi oameni fac dragoste pentru că urmăresc să trăiască o stare de încântare sau, altfel spus, o stare de orgasm şi nu să conceapă un copil. Ca atare, funcţia de procreare poate fi suspendată atunci când nu este urmărită ca finalitate a jocului amoros. Acest lucru înseamnă că în primul rând bărbatul trebuie să înveţe să-şi genereze extazul fără a fi necesar să ejaculeze. Cei care ajung să practice continenţa sexuală vor reuşi să trăiască stări de orgasm foarte intens, adevărate stări de extaz, fără a mai fi necesar să ejaculeze și să se confrunte cu toate efectele secundare neplăcute ale acetui fapt.

 Un joc amoros care să confere extaz şi înălţare sufletească ar trebui să se desfăşoare, orientativ, după următoarele etape:

 - se începe cu o rugăciune, o raportare la Dumnezeu pentru a-i invoca susţinerea şi pentru a-i dărui totodată fructele acţiunii de a face dragoste. Dacă sunteți atei gîndiți-vă la ceea ce este mai înalt și elevat în voi și în Univers.

 - apoi vom urmări să simţim cele mai minunate calităţi ale fiinţei pe care o iubim; în această etapă trebuie să avem curajul să ne privim în ochi, să ne admirăm frumuseţea nudă şi să ne raportăm la tot ceea ce este mai bun în noi şi în celălalt; vom realiza astfel o transfigurare cît mai profundă.

 - urmează preludiul, adică mângâierile, dezmierdările, sărutările, toate cele care ne pot conduce la trezirea dorinţei de a fuziona din punct de vedere erotic, emoţional, total; aici bărbaţii sunt tentaţi să treacă peste această etapă; sunt foarte grăbiţi, deoarece la ei excitaţia erotică atinge maximul încă de la început, după care se diminuează încet, încet; fiți fără grijă – va reveni!

 - jocul amoros propriu-zis care presupune penetrarea ar trebui să intervină în momentul în care femeia este foarte mult dinamizată din punct de vedere erotic; aici sunt de învăţat diferitele poziţii care pot fi abordate în funcţie de ceea ce creează plăcere amândurora; sunt foarte mulţi oameni inhibaţi care nu au curajul de a face dragoste în anumite poziţii, care pe de altă parte şi le doresc foarte mult;

 - urmează postludiul, sau „stingerea” jocului amoros care trebuie să se facă într-un profund climat afectiv.

a face dragoste 2  Ţinând cont de aceste repere generale, cu siguranţă, acţiunea de a face dragoste se va rafina şi va fi capabilă să creeze stabilitate şi înflorire. Jocul amoros este în primul rând o deschidere amplă a fiinţei. Este de ajuns să faci dragoste o singură dată cu cineva şi să simţi că nu mai eşti acelaşi om de dinainte. Atât calităţile cât şi defectele noastre interacţionează cu ale celuilalt în timp ce facem dragoste şi din acest motiv se insistă mult în textele iniţiatice pe o purificare prealabilă a minţii şi a sufletului şi chiar a spaţiului în care va avea loc jocul amoros. În mod normal, iubirea intensă faţă de celălalt este suficientă pentru a asigura o bună protecţie faţă de posibilele influențe perturbatoare. Dacă această iubire intensă nu prea există, atunci este necesar să se ţină cont de recomandările cu caracter general prezentate mai sus care au darul de a crea o aură protectoare, un cadru rafinat şi elevat în care să se facă dragoste.

A face dragoste implică aspecte foarte profunde ale ființei care nici pe departe nu sunt bănuite măcar. Cu toate acestea fiecare simte că a face dragoste nu este ceva foarte simplu, nu este ceva care să nu lase urmări semnificative în suflet. Sunt părți ale ființei noastre neconștientizate, d ecare nici nu știm că există, dar care sunt implicate în acțiunea de a face dragoste. Aceste părți pot fi mult mai semnificative și mai puternice decît partea noastră conștientă și dacă acestea nu ajung să se înțeleagă cu ființa cu care facem dragoste pot acționa pentru a ne îndepărta de ea. Aceasta poate fi o explicație a faptului că de multe ori după ce ai făcut dragoste cu o persoană pe care ai dorit-o mult să nu mai simți nevoia de a continua, ba chiar să simți nevoia să fugi de ea și să o eviți. Desigur, există și varianta în care din punct de vedere conștient ai ajuns „să faci sex” cu cineva doar așa din distracție, sau din curiozitate, fără nici un gînd de a construi o relație cu acea persoana. Însă, dacă în timpul jocului amoros părțile profunde ale sufletelor celor doi au simțit că se potrivesc, ele vor acționa de așa natură încît cei doi să rămînă împreună.

  În concluzie, a face dragoste este o experiență profundă a ființei și merită să-i acordăm o atenție cu totul specială pentru a ajunge să simțim că ne poate înflori sufletul și întreaga viață.

                                                                                                        Cristian Țurcanu

{jcomments on}