Plante şi alimente afrodisiace

 La un anumit moment dat, într-o cultură sau în alta, aproape toate felurile de mâncare au fost considerate ca fiind afrodisiace. Se presupune că gustul mâncării, forma, proprietăţile chimice sau relaţiile cu natura ar fi putut sau ar putea duce la desemnarea lor ca fiind sau nefiind afrodisiace. Dincolo de orice fel de speculaţii, dacă se doreşte obţinerea de efecte afrodisiace, plantele şi alimentele de evitat, care au într-adevăr efecte anafrodisiace, sunt cu mult mai puţine la număr, decât cele afrodisiace.

 Spre exemplu, sparanghelul, prazul, morcovul şi castravetele ar putea fi incluse la categoria „afrodisiace datorită formei”. De asemenea, se pare că, în antichitate, în culturile şi civilizaţiile antice, fructele pământului erau asociate cu Mama Divină, cu Mama Natură şi, astfel, şi cu abilitatea omenirii de a procrea.

 

 În cele ce urmează vă vom prezenta, foarte pe scurt, câteva plante şi alimente afrodisiace. Reţineţi faptul că unele dintre ele sunt afrodisiace mai ales datorită formei, altele mai ales datorită aromei lor, în timp ce altele mai ales datorită compoziţiei lor chimice.

 

Ardeiul iute

 Consumul de ardei iute generează reacţii fiziologice în organism (cum ar fi transpiraţia, creşterea ritmului cardiac şi intensificarea circulaţiei sangvine), care sunt similare cu cele produse în timpul actului sexual. Capsaicina, conţinută de ardeiul iute, este responsabilă pentru aceste efecte şi este, de asemenea, un foarte bun ameliorator al durerilor.

 

Avocado

 Arborele de avocado a fost numit „arborele cu testicule” de către azteci, deoarece fructele atârnă în perechi, semănând astfel cu testiculele masculine. În plus, fructul în sine, atunci când este tăiat în jumătăţi, arată precum organul sexual feminin, precum vaginul.

 

Bananele

 Pe lângă forma falică pe care o au bananele în sine, florile de bananier au de asemenea o formă falică. Bananele sunt bogate în potasiu şi în vitaminele din gama B, acestea fiind necesare pentru producţia de hormoni sexuali.

 

Busuiocul

 Busuiocul este o plantă cu răspândire în întreaga lume, fiind bine cunoscută pentru utilizările sale culinare. Atât în tradiţia hindusă, cât şi în alte tradiţii, busuiocul este considerat a fi una dintre cele mai sacre plante. Indienii au remarcat, de asemenea, faptul că busuiocul seamănă foarte mult, ca formă, cu organul genital feminin. În multe tradiţii populare, această plantă a fost şi este utilizată în descântecele de dragoste. În tradiţia folclorică românească, există expresia „a-şi pune busuioc în păr”, gest care le face pe femei să apară mult mai atractive faţă de bărbaţi. Uleiul volatil de busuioc, în special, nu numai că este antidepresiv, dar are şi un puternic efect afrodiziac. Se spune că mirosul de busuioc ar fascina bărbaţii, ceea ce face chiar ca unele femei să-şi pudreze sânii cu pulbere de busuioc.

 

Cardamomul

 Cardamomul este un condiment aromat. Mai multe culturi îl apreciază ca fiind un puternic afrodiziac şi îl preţuiesc pentru beneficiile sale ca remediu în tratarea impotenţei. Cardamomul este bogat în cineol, care creşte aportul de sânge în porţiunile unde este aplicat.

 

Castravetele

 Pe lângă forma sa falică, se presupune că mirosul de castravete stimulează femeile prin creşterea afluxului de sânge către zona vaginului.

 

Ciocolata

 Ciocolata a fost dintotdeauna asociată cu iubirea şi romantismul. Ea a fost descoperită, iniţial, în pădurile tropicale din America de Sud. Civilizaţiile mayaşe aveau un cult pentru arborele de cacao, pe care îl numeau „hrana zeilor”. Legendele spun chiar că conducătorul aztec Montezuma ar fi băut zilnic câte 50 de cupe de ciocolată pentru a-şi spori abilităţile sexuale.

 Mai mulţi cercetători au studiat ciocolata şi au aflat astfel că ea conţine feniletilamină şi serotonină, două dintre substanţele chimice care activează zonele plăcerii din creier. Din acest punct de vedere, se poate spune că ciocolata este similară actului amoros, în sensul în care consumul de ciocolată ne face să ne simţim bine. Substanţele chimice amintite mai înainte sunt produse în mod natural de corpul nostru, atunci când suntem fericiţi şi când ne simţim iubitori sau pasionali. Ele induc astfel o stare de euforie, ca şi cum am fi îndrăgostiţi. În plus faţă de aceste două substanţe, cercetătorii de la Institutul de Ştiinţă Neuronală (The Neuroscience Institute) din San Diego, California, spun că ciocolata mai conţine şi alte substanţe, care contribuie la amplificarea efectului produs de serotonină şi de feniletilamină. Acestea nu cresc neapărat dorinţa sexuală, însă, prin faptul că ne fac să ne simţim bine, pot diminua inhibiţiile şi ne pot ajuta să devenim mai receptivi la sugestiile de natură sexuală.

 

Coada şoricelului

 În mitologie, coada şoricelului este asociată zeului Hermes, eroului Ahile, precum şi zeiţei Afrodita. Se spune, de asemenea, că ar fi sub influenţa planetei Venus, planeta iubirii. Coada şoricelului este folosită în magie, în special pentru a contacta sau pentru a găsi o anumită persoană. Pentru efectele lor afrodiziace, se pot mesteca tulpini crude de coada şoricelului, sau poate fi băut un ceai sau o infuzie din această plantă, cu câteva ore înainte de întâlnirea şi de fuziunea amoroasă. Se mai spune că coada şoricelului ar ajuta la trezirea empatiei dintre cei doi iubiţi.

 

Cuişoarele

 De mai bine de 4000 de ani, oamenii ar fi obişnuit să mestece muguri decuişoare pentru a-şi împrospăta respiraţia. Se spune că în China antică oricine ar fi dorit să îi vorbească împăratului, trebuia să ţină în gură un cuişor. Cuişoarele sunt un stimulent foarte puternic, ce a fost utilizat, de-a lungul vremurilor, atât ingerat, cât şi sub formă de ulei, pentru efectele sale afrodiziace. Datorită formei lor, cuişoarele sunt considerate un afrodiziac masculin prin excelenţă, în special în Asia. In Indonezia se obişnuieşte ca părinţii să planteze un arbore de cuişoare atunci când aşteaptă venirea pe lume a unui fiu, pentru ca amândoi să prospere, în timp ce vor creşte împreună.

 

Echinacea

 Plantă originară din America de Nord, echinaceea este foarte apreciată pentru efectele sale curative. Indigenii au considerat-o şi o consideră ca fiind una dintre cele mai sacre plante vindecătoare. Echinaceea are efect tonifiant asupra cortexului suprarenal, care ajută la producerea de hormoni sexuali. În acest mod, echinaceea este un bun remediu împotriva impotenţei şi este de asemenea un bun afrodisiac.

 

Floarea soarelui

 Simbol al Soarelui, floarea soarelui are un conţinut bogat în vitamina E, care are efect stimulator sexual în corpul uman. O modalitate de a ne bucura de efectele afrodiziace ale florii soarelui este acela de a bea ceai sau infuzie din petalele acestei minunate flori.

 

Ghimbirul

 Rude cu gladiolele, florile de un alb pur ale ghimbirului sunt considerate a fi un focar al iubirii, deoarece o femeie care poartă o astfel de floare aromată este nespus de atrăgătoare. Comercianţii egipteni au adus iniţial ghimbirul la Roma ca fiind un afrodisiac.

 

Hidromelul

 În epoca medievală, şi nu numai, oamenii obişnuiau să consume mied, sau hidromel, o băutură alcoolică pe bază de miere de albine, pentru a-şi amplifica dorinţa sexuală. În Persia antică, cuplurile obişnuiau să bea hidromel în fiecare zi timp de o lună (ceea ce se numea „luna de miere”), după ce se căsătoreau, pentru a intra astfel în starea de spirit necesară unei bune căsnicii. Mierea de albine, ingredientul principal al miedului, este bogată în vitaminele B, necesare producţiei de testosteron, precum şi în bor, element chimic care ajută organismul să metabolizeze şi să utilizeze estrogenul. Unele studii au arătat de asemenea că ar creşte nivelul de testosteron din sânge.

 

Lemnul dulce

 În China antică, oamenii utilizau lemnul dulce pentru a intensifica dragostea şi dorinţa sexuală. Se pare că aroma sa specifică, mirosul său, are în mod special efecte stimulatoare. Alan R. Hirsch, doctor în medicină, director de neurologie la Fundaţia pentru Tratamentul şi Cercetarea Mirosului şi a Gustului (în limba engleză, Smell and Taste Treatment and Research Foundation) din Chicago, a condus un studiu ce vizează modul în care diferite mirosuri stimulează excitaţia sexuală. Astfel a descoperit că mirosul de lemn dulce a crescut fluxul de sânge către penis cu 13 procente. Atunci când mirosul de lemn dulce a fost combinat cu cel de gogoşi, procentajul a sărit la 32.

 

Menta

 Diferitele specii de mentă sunt printre cele mai cunoscute plante din întreaga lume. Romanii obişnuiau să se împodobească cu coroane realizate din această plantă, iar grecii o utilizau în templele lor, la ritualuri. Conform mitologiei antice, Hades (sau Pluto) s-a îndrăgostit de o nimfă cu numele de Mente. Persefona, soţia lui Hades, a aflat şi, din invidie şi gelozie, a transformat-o pe Mente într-o plantă, pentru a fi călcată în picioare de trecători. Hades nu a putut desface vraja Persefonei, dar i-a putut oferi Mentei o adorabilă aromă, dulce şi proaspătă, care să fie degajată ori de câte ori frunzele ei ar fi fost călcate în picioare. Aşadar, de foarte mult timp, toate speciile de mentă au fost considerate ca fiind stimulente sexuale şi afrodisiace foarte puternice. Uleiul esenţial de mentă aplicat pe piele, sau câteva frunze de mentă adăugate în apa de baie, au darul de a produce un parfum îmbietor.

 

Migdalele

 Se spune că Samson ar fi curtat-o pe Delilah cu ramuri frumos mirositoare de migdal. Perşii antici aromau migdalele din borcane cu petale de flori de migdal, înainte de a le utiliza în deserturi.

 

Morcovul

 Morcovul, cu forma sa de falus, a fost asociat cu stimularea sexuală, încă din antichitate. Astfel, morcovul a fost utilizat, de către membrii familiilor regale din Orientul Mijlociu, în arta seducţiei.

 

Nucşoara

 În China antică, femeile preţuiau nucşoara ca pe un afrodiziac. În cantităţi mari, însă, nucşoara poate să producă efecte halucinogene.

 

Papaya

 Ca şi anasonul, papaya are efect estrogen, ceea ce înseamnă că acţionează precum hormonul sexual feminin estrogen. Papaya a fost utilizată ca remediu naturist pentru a provoca apariţia menstruaţiei (în caz de amenoree) şi pentru a spori lactaţia, dar şi pentru intensificarea libidoului feminin în acest mod.

 

Roşiile

 Roşiile mai sunt supranumite şi „merele iubirii”, dar nu pentru că ar fi avut la origine vreo legendă din care să rezulte efectul lor afrodisiac, ci din cauza unor erori de înţelegere a numelui lor. Spaniolii au adus roşiile din Lumea Nouă şi le-au denumit „manzana” sau mere, pentru că ei asta au crezut că sunt. La început roşiile erau... galbene, aşa că italienii le-au denumit „pomo d’or” sau mere de aur. La vremea respectivă, roşiile, ca şi vinetele, erau considerate de unii ca fiind otrăvitoare, aceasta deoarece fac parte dintr-o familie botanică ce include şi specii toxice. Pentru a disocia roşiile de reputaţia lor de alimente otrăvitoare, italienii le-au redenumit „pomo d’Moro”, ceea ce însemna „mere de la Moro, de la spanioli”. Ceva mai târziu, un francez care vizita Italia a întrebat despre numele acestui aliment mai puţin obişnuit şi i-a înţeles greşit numele, înţelegând că se numeşte „pomme d’amour”, adică „mărul iubirii”. Numele înţeles greşit s-a răspândit cu rapiditate în Europa şi a devenit astfel sinonim, până în zilele noastre, cu fructul roşu zemos cunoscut ca roşie.

 

Schinduful

 Schinduful are reputaţia de a fi unul dintre cele mai vechi remedii ale omenirii şi a fost foarte apreciat de către egiptenii antici şi, de asemenea, şi de către Hipocrate. Schinduful este un excelent reîntineritor al întregului corp, un tonic bogat în minerale, precum şi un bun afrodisiac.

 

Scorţişoara

 Condiment care astăzi este aproape nelipsit din orice bucătărie, scorţişoara are, de asemenea, o îndelungată tradiţie de folosire atât ca afrodisiac, cât şi ca remediu naturist. Se spune că scorţişoara ar fi fost mreaja folosită de Regina din Sheba pentru a-l captiva pe Regele Solomon.

 

Seminţele de pin

 Încă din epoca medievală, seminţele de pin au fost utilizate pentru stimularea libidoului. Seminţele de pin sunt bogate în zinc, necesar producţiei de spermă. De-a lungul secolelor, seminţele de pin au fost utilizate la prepararea poţiunilor magice pentru dragoste. Savantul arab Galen recomanda să se consume 100 de seminţe de pin înainte de a se merge la culcare.

 

Smochinele

 Smochinele se numără printre fructele care au efect afrodisiac cel puţin datorită modului în care arată. O smochină deschisă seamănă foarte mult, după părerea multora, cu organele sexuale feminine.

 

Ţelina

 Studiile au arătat că ţelina îi face pe bărbaţi să fie mai atrăgători pentru femei. Conform doctorului în medicină Alan Hirsch, autor al lucrării Scentsational Sex (joc de cuvinte în limba engleză, între termenii „scent”, care înseamnă „miros”, şi „sensational”, care înseamnă „senzaţional”), notează faptul că, atunci când cineva mestecă o tulpină de ţelină, în felul acesta eliberează în gură molecule cu miros de androstenon şi androstenol, care apoi călătoresc prin partea din spate a gâtului, către nas. Odată ajunşi acolo, feromonii cresc excitaţia, crescând astfel disponibilitatea erotică şi făcând corpul să transmită mirosuri şi semnale care fac un bărbat să devină mult mai dezirabil pentru femei.

 

Usturoiul

 Fie că vă vine să credeţi sau nu, usturoiul a fost folosit pentru efectele sale afrodisiace încă de pe vremea Egiptului antic. A fost de asemenea utilizat, în acelaşi scop, şi de către chinezi şi de către romani, dar nu numai pentru asta. Romanii, de exemplu, obişnuiau să îi ofere usturoi ca ofrandă zeiţei Ceres, zeiţa fertilităţii. Tot romanii mai obişnuiau să fabrice poţiuni de dragoste din usturoi zdrobit şi suc de coriandru. Mai mult, în vremurile de demult, în Tibet, călugării nu aveau voie să intre în mănăstire dacă au mâncat usturoi, datorită reputaţiei usturoiului de a stârni pasiuni.

 

Vanilia

 Vanilia este un afrodisiac ce poate excita persoanele de ambele sexe, atât pe bărbaţi, cât şi pe femei. Se spune că un bărbat care consumă puţin extract natural de vanilie doar cu o oră înaintea actului amoros, nu va avea probleme cu impotenţa, ci dimpotrivă, va fi foarte aprins şi foarte pasional. Vanilia conţine mult apreciata vanilină, al cărei gust şi al cărei miros predispun la apariţia trăirilor romantice.