Asasinul orb de Margaret Atwood

 Iris Chase are 80 de ani. Simțind ca sfârșitul ii este aproape, aceasta decide sa ii povestească nepoatei sale pe care nu a mai văzut-o de mult, copilăria sa, adolescenta sa si mariajul nefericit cu un industriaș bogat. Aceasta poveste are drept scop explicarea gestului surorii sale, Laura care s-a sinucis la doar 25 de ani, cu 50 de ani în urma.

 650 de pagini în care ne este explicat un accident nefericit. Laura s-a aruncat de pe pod cu mașina, încheindu-și după cum spuneam, socotelile cu viata la doar 25 de ani. Aflam din povestea surorii sale ce a determinat-o sa recurgă la un gest atât de radical. Cele doua surori au fost crescute de o doica, o femeie simpla dar foarte înțeleaptă.

 Laura este o fata mai ciudata, are o personalitate mai aparte, trăind sub semnul unei iubiri pentru care este dispusa sa se sacrifice. La rândul sau, Iris decide sa se căsătorească cu un bărbat bogat pentru a salva averea si numele familiei, chiar dacă nu il iubește. Cu alte cuvinte, se complace în nefericire si in singurătate. Insa, după sinuciderea surorii sale, aflând unele lucruri despre soțul sau, decide sa il părăsească.

 In cadrul romanului Asasinul orb de Margaret Atwood, exista practic trei narațiuni distincte care se întrepătrund. Prima narațiune este povestea, confesiunea lui Iris Chase, adevărul lăsat de aceasta nepoatei sale Sabrina, un fel de testament. A doua narațiune, este o poveste de dragoste dintre un tânăr scriitor si amanta acestuia cu care se întâlnește pe furiș, de fiecare data in locuri și la ore diferite, pentru a nu fi prinsi. La toate acestea se adaugă câteva articole din ziar care confirma povestea lui Iris Chase.

 Concluzia romanului Asasinul orb de Margaret Atwood este următoarea: asasinii orbi exista printre noi, aceștia nu ucid la propriu ci prin orbirea de care suferă, incapacitatea de a vedea lucrurile asa cum sunt.